Ridicarea celor căzuți

Deși are așteptări înalte de la credincioși (Galateni 5:16), Pavel este foarte realist în sfatul pe care îl dă în Galateni 6:1. Oamenii nu sunt perfecți. Nici chiar oamenii cei mai credincioși nu sunt imuni la greșeli. În greacă, cuvintele folosite de el ne dau de înțeles că se referă la o situație probabilă din viitor. El îi sfătuiește ce să facă într-o astfel de situație, dacă se va ivi.

1. Care ar trebui să fie reacţia creştinilor atunci când un frate sau o soră de credinţă cade într-un păcat? Galateni 6:1; Matei 18:15-17.

Galateni 6:1
Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Matei 18:15-17
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

În prima parte a versetului sunt două cuvinte care ne ajută să identificăm situaţia pusă în discuţie. Primul înseamnă literal „a fi prins, a fi doborât, a fi luat prin surprindere”, tradus în versiunea Cornilescu prin „ar cădea deodată”. Contextul şi conotaţiile lui ne sugerează că Pavel se referă la situaţia în care un credincios îl „prinde” pe altul făcând o greşeală, dar şi la situaţia în care cineva este „prins” într-un comportament (vezi Proverbele 5:22) pe care, în alte circumstanţe, ar fi ales să-l evite.

Faptul că greşeala la care se referă Pavel este făcută neintenţionat reiese din cuvintele pe care le foloseşte. Cuvântul tradus cu „greşeală”, care provine din cuvântul grecesc paraptoma, nu înseamnă „a păcătui în mod deliberat”, ci mai degrabă „a face o greşeală” sau „a face un pas greşit”. Cel de-al doilea sens pare a fi mai potrivit cu comentariile anterioare ale lui Pavel, legate de „umblarea” prin Duhul. Prin aceste explicaţii, nu dorim să scuzăm în vreun fel greşeala, ci să arătăm că Pavel nu se referă aici la situaţia în care o persoană comite un păcat făţiş (ca în cazul din 1 Corinteni 5:1-5).

În acest caz, atitudinea celorlalți nu ar trebui să fie una condamnatoare, ci de recâștigare a celui care a greşit. Cuvântul din original înseamnă „a repara” sau „a aduce în bună stare”. El apare în Noul Testament cu referire la repararea plaselor de pescuit (Matei 4:21), iar în alte scrieri, ca termen medical, se referă la refacerea unui os rupt.
După cum nu am abandona un frate de credinţă care ar cădea şi şi-ar rupe piciorul, tot la fel, ca mădulare ale trupului lui Hristos, ar trebui să avem grijă de fraţii şi surorile noastre în Hristos, care poate că s-au poticnit şi au căzut pe drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Știi că o persoană din biserică a greșit într-o anumită privință. Ce faci tu în acest caz (nu ce ar trebui să faci)?