Definiţia iubirii în parabola samariteanului milos (1)

Dintre cei patru evanghelişti, numai Luca redă parabola fiului risipitor şi pilda samariteanului milos (Luca 10:25-37). Prima ilustrează dimensiunea verticală a iubirii, dragostea extraordinară a Tatălui pentru păcătoşi; a doua ne vorbeşte despre dimensiunea ei orizontală, despre acel tip de iubire care ar trebui să-i caracterizeze pe toţi oamenii, înlăturând barierele dintre ei şi respectând definiţia aproapelui dată de Isus, potrivit căreia toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu şi toţi merită să fie iubiţi şi trataţi la fel.

Citeşte Luca 10:25-28 şi meditează la cele două întrebări ridicate aici. Spre ce preocupări principale ale credinţei şi vieţii creştine ne îndreaptă ele atenţia?

Luca 10:25-28
25. Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”

a. Vers. 25
A fi mântuit din păcat şi a intra în Împărăţia lui Dumnezeu este, pe bună dreptate, cea mai nobilă dintre toate aspiraţiile pe care le putem avea, însă învăţătorul Legii credea că viaţa veşnică poate fi dobândită prin fapte bune. Noi ştim că „plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

b. vers. 26

În timpul Domnului Hristos, iudeii cu o poziţie înaltă aveau obiceiul de a purta la încheietura mâinii o filacteră. Era o cutiuţă din piele în care păstrau un text important din Tora, cum ar fi cel citat în pasajul acesta. Aici, Domnul Isus i-a îndreptat atenţia învăţătorului Legii spre ce era scris în Deuteronomul (6:5) şi Leviticul (19:18) – texte pe care, probabil, că le purta în filacteră. El le purta la mână, dar nu şi în inimă! Adevărul subliniat aici de Isus este că viaţa veşnică nu se obţine prin păzirea poruncilor, ci este darul lui Dumnezeu. Iar această experienţă se va exprima prin dragostea faţă de Dumnezeu şi grija faţă de aproapele nostru.

Deuteronomul 6:5
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

Leviticul 19:18
Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.

Care este dovada exterioară a faptului că eşti mântuit prin har? Altfel spus, ce anume din viaţa ta arată că eşti îndreptăţit prin credinţă? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO