Fiul lui Dumnezeu
Studiul III – Trimestrul II
Luni, 13 aprilie 2015
,,Fiul omului” și ,,Fiul lui Dumnezeu” sunt două nume folosite în Evanghelii pentru Isus. Primul nume se referă la natura umană pe care a luat-o asupra Sa la întrupare, iar al doilea, la divinitatea Sa, ca a doua Persoană a Dumnezeirii. O Ființă atât divină, cât și unamă este un concept greu de înțeles, dar lucrul acesta nu îi știrbește nicidecum marele adevăr, nici marea speranță pe care ne-o oferă.
3. Cine este Domnul Isus? Luca 1:31,32,35; 2:11.
Luca 1
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
Luca 2
11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
În Luca 1:31,32, îngerul asociază numele ,,Isus” cu cel de ,,Fiul Celui Preaînalt” căruia ,,Domnul Dumnezeu îi va da ” tronul lui David. Isus este Fiul lui Dumnezeu. El este totodată Hristos, Mesia, care va restabili tronul lui David, dar nu ca un eliberator pământesc, ci în sensul escatologic – va respinge definitiv încercarea lui Satana de a uzurpa tronul lui Dumnezeu Însuși. În Luca 2:11, îngerul le spune păstorilor că pruncul din iesle este ,,un Mântuitor,… este Hristos, Domnul”.
Titlul ,,Fiul lui Dumnezeu”, pe lângă faptul că Îi afirmă poziția în cadrul Dumnezeirii, dezvăluie și relația apropiată pe care a păstrat-o El cu Tatăl cât a fost aici, pe pământ. Totuși relația Fiului cu Tatăl nu este la fel ca relația pe care o avem noi cu Dumnezeu. Noi beneficiem de această relație de pe poziția de ființe create și răscumpărate, datorită lucrării lui Hristos, pe când El este partenerul Său egal, din veșnicie. Prin intermediul naturii Sale divine, Isus a menținut legătura Sa cu Tatăl cât mai strânsă posibil.
,,Isus spune <<Tatăl Meu care este în ceruri>>, pentru a le aminti ucenicilor că, deși prin natura Sa omenească este legat de ei, este părtaș la încercările lor și înțelege suferințele lor, prin natura Sa dumnezeiască este unit cu tronul Celui Infinit.” – Ellen G. White, Viața lui Iisus, p.442
Ce înseamnă pentru noi faptul că Isus este Dumnezeu, în sensul deplin al cuvântului? El, deși era Dumnezeu, S-a sperit luând asupra Sa natura umană și oferindu-Se ca jertfă pentru noi. Ce speranță ne insuflă acest adevăr, prin imaginea pe care ne-o oferă despre caracterul lui Dumnezeu?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II
Galateni 1
Urare
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
2 şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
3 Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos!
4 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
5 A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicia galatenilor
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.
7 Nu doar că este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel
11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească,
12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea
14 şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
15 Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om,
17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.
19 Dar n-am văzut pe niciun alt apostol, decât pe Iacov, fratele Domnului.
20 În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
21 După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
22 Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudeea.
23 Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”.
24 Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
