Dragostea de adevăr
Studiul XI – Trimestrul I
Joi, 12 martie 2015
Îi putem învăța multe pe copiii, pe elevii noștri și pe toți cei dornici să învețe de la noi, dar probabil că învățătura cea mai importantă dintre toate este ,,dragostea de adevăr”, despre care a scris și apostolul Pavel (2Tesaloniceni 2:10). Și, din moment ce Domnul Isus este Adevărul, când îi învățăm pe alții să iubească adevărul, îi învățăm practic să-L iubească pe El!
2Tesaloniceni 2
10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
,,Indiferent de domeniul de cercetare pe care îl urmăm cu dorința sinceră de a ajunge la adevăr, suntem aduși în contact cu marea Inteligență nevăzută care lucrează în toți și în toate. Mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, finitul cu Infinitul. Efectul acestei comuniuni asupra trupului, minții și sufletului este mai presus de orice estimare.” – Ellen G. White, Educație, p.14
9. Citește Proverbele 29:15 (vezi și vers.19). Ce principiu important găsim aici, aplicabil nu numai în educație, ci și în viață?
Proverbele 29
15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.
19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
Exemplul personal este important (îndeosebi în relația cu cei pe care nu-i putem mustra ori pedepsi), însă există cazuri în care nu este suficient. Un astfel de caz este disciplinarea copiilor. Uneori copiii au nevoie să fie pedepsiți pentru a fi aduși pe calea cea bună.
Natura omenească este căzută și coruptă, iar copiii noștri, chiar dacă sunt mici și drăgălași, au și ei o astfel de natură. Oricât i-am iubi, nule facem bine dacă le permitem să facă tot ce vor. Ei nu numai că au nevoie de disciplină, ci chiar o cer! Ei au nevoie să știe că există anumite limite și că trebuie să rămână între aceste limite. Mama care socotește că respectarea libertății copilului ei înseamnă să-l lase să facă ce vrea, fără să îi spună niciodată ,,nu”, își atrage ,,rușinea” asupra ei și atrage suferința asupra copilului, dacă nu imediat, atunci, cu siguranță, la vârsta maturității.
Ce lecții învățate de mic copil te-au însoțit pe tot parcursul vieții? Cum te-au ajutat ele să ai o viață mai bună?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Romani 14
Îngăduinţa creştinească
1 Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7 În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”.
12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.
20 Să nu nimiceşti pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.
23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.
