Taina lui Dumnezeu
Studiul X – Trimestrul I
Duminică, 1 martie 2015
Viața este plină de mistere. Fizicianul David Deutsch nota că ,,evenimentele cotidiene sunt formidabil de complexe când sunt exprimate în termenii fizicii fundamentale. Dacă umpli un ceainic cu apă și îl pui pe foc, nici chiar toate supercomputerele din lume care calculează vârsta universului nu ar putea rezolva ecuațiile care prezic cum se vor comporta toate acele molecule de apă – chiar dacă am putea determina cumva starea lor inițială și starea tuturor forțelor exterioare ce acționează asupra lor, sarcină care în ea însăși este este irezolvabilă” – David Deutsch (21.07.2011), The Beginning of Infinity: Explanations That Transform the World (Kindle Locations 1972-1975).
Dacă rămânem perplecși în fața unui lucru atât de comun, ca moleculele de apă, cum am putea să ne așteptăm să cuprindem cu mintea tainele lui Dumnezeu?
1. Ce idee găsim în Proverbele 25:2,3? Cum o putem aplica într-un context mai larg?
Proverbele 25
2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.
3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.
Slava lui Dumnezeu diferă de slava împăraților prin natura Sa ,,misterioasă” și, implicit, prin incapacitatea omului de a-L înțelege și de a o înțelege pe deplin. Rădăcina ebraică str (,,a ascunde, a tăinui”), din care derivă cuvântul modern ,,mister”, este în mod frecvent utilizată în Scripturile ebraice pentru a exprima lucrurile care Îl fac pe Dumnezeu să fie unicul Dumnezeu adevărat (Isaia 45:14,15). Există lucruri despre Dumnezeu pe care pur și simplu nu le putem pricepe. Pe de altă parte, gloria împăraților stă în dispoziția lor de a fi cercetați. Transparența și răspunderea personală ar trebui să fie cele dintâi calități ale conducătorului (Deuteronomul 17:14-20). Datoria împăratului este ,,cercetarea lucrurilor”, altfel spus, capacitatea de a da explicații pentru anumite evenimente și pentru propriile fapte.
Isaia 45
14 Aşa vorbeşte Domnul: „Câştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice, rugându-te: ‘Numai la tine Se află Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El’.”
15 Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorule!
Deuteronomul 17
14 După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa şi vei zice: ‘Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară’,
15 să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.
16 Dar să n-aibă mulţi cai şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai, căci Domnul v-a zis: ‘Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.’
17 Să nu aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima, şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur.
18 Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul leviţilor.
19 Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,
20 pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
Viața este plină de întrebări fără răspuns. Evenimente aparent întâmplătoare, petrecute într-o fracțiune de secundă, pot însemna viață sau moarte. Unii oameni trec dintr-o tragedie în alta, iar altora le merge bine. Toate acestea ar trebui să ne aducă aminte de nevoia noastră de a trăi prin credință. Ce lucruri se întâmplă chiar acum în viața ta, pe care trebuie să le accepți prin credință și pentru care ai nevoie să te încrezi în Dumnezeu? Ce alte opțiuni ai?
******************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Romani 3
Întâietatea iudeului
1 Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2 Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat”.
5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii şi neamurile sunt la fel
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14 gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15 au picioarele grabnice să verse sânge;
16 prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17 nu cunosc calea păcii;
18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Iertarea prin credinţă
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,
26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor,
30 deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
Pilda lui Avraam
31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
„Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse”. Cu toata forta de patrundere si siguranta afirmarii de sine a filozofiei si cercetarii stiintifice umane, revelatia divina afirma, intr-o declinare de ‘prezent continuu’, ca atat complexitatea functionala a ‘macrouniversului’ si resulrsele mecanismelor intime ale planetei, in aspectele lor naturale, cat si inaltimea nobletei glorioase a societatii ceresti, pe de-o parete, ca si profunzimile planurilor ascunse ale fortelor intunericului ce stapanesc aceasta lume, de cealalta parte, in ce priveste aspectele spirituale …raman de „nepatruns” presupunerilor sau credintei omului obisnuit. Tot astfel, „inima imparatilor”, vastul camp al valorii preocuparilor si procesul formativ, plin de greutatea devenirii, al implicarii celui obisnuit sa accepte responsabilitati, fac din el in realitate, dar tot atat de nepatruns usuraticei minti a egocentristilor, un „imparat”: „Daca vezi un om iscusit in lucrul lui, acela poate sta langa imparati, nu langa oamenii de rand” (Prov.22:29); „Celui ce va birui ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apoc.3:21).
Odata fixata aceasta perspectiva, sa ne gandim la cat de mult inseamna ca „slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor”. Gloria divina, caracterul Iubirii si Luminii, este de asa fel ca, desi „in El avem viata, miscarea si fiinta” (Fapt.17:28), Dumnezeul Infinit si Atotputernic „se ascunde” perceptiei noastre, pentru ca integritatea intimitatii oricarei fiinte sa ramana nestirbita. Si in plus, pentru ca incredibila armonizare a umilintei si blandetei cu aspectele credinciosiei si dreptatii depline a inimii Sale, sa poata face cunoscut, si cu sfintenie acceptat in cele din urma, ca standard etern al existentei, esenta caracterului Sau minunat: Iubirea care se jertfeste pe Sine si „nu cauta folosul sau”. Si daca ascunderea de Sine armonizeaza atat de bine gloria nestiutei Prezente Infinite cu permanenta aspiratie spre infinit a fiintelor inteligente finite, raportarea corecta, „neprihanita”, a acestora, rezida tocmai in zelul si bucuria cercetarii si increderii in aceste lucruri: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire”; si el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu. (Iac.2:23); „aceasta este slava voastra” (Efes.3:13)!
Dar, daca pentru unul ca Moise „arata-mi slava Ta!” (Exod.33:18) era focul rugului sufletului sau ce l-a facut cel mai potrivit dintre imparatii lui Israel, si daca „ravna pentru Casa Ta Ma mananca pe Mine” (Ioan.2:17) caracterizeaza chiar pe Cel Ce este ” oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui” (Evr.1:3), cei ce ar vrea sa detina doar prerogativele ce nu pot apartine decat „singurului Dumnezeu adevarat” (Ioan.17:3), zicand in inima lor „ma voi sui…” si ” voi fi ca Cel Preainalt…” (Isa.14:14), utilizeaza, doar in acest scop, acelasi procedeu al tainuirii misterioase, atat in ce priveste credinta lor („pe frunte”- Apoc.17.5), cat si in modul de a proceda sau de a privi lucrurile („pe mana dreapta sau pe frunte”- Apoc.13:16). Spre deosebire de taina lui Dumnezeu- taina intuitiei evlaviei credinciosilor despre Gloria ce nu-Si grabeste revelarea din iubire- „taina faradelegii”, despre care apostolii spuneau ca, desi impiedicata ca sa nu se materializeze deplin decat la timpul profetizat datorita concentrarii de atunci a puterii publice doar in sectorul politic („cezarul”), incepuse deja „sa lucreze” (2Tes.2:7), in forma curentului gnosticismului, care patrundea in biserica, si care avea pretentia ca aspectele ultime ale adevarului nu puteau si nu trebuiau cunoscute decat de catre o elita de initiati, ceilalti fiind denumiti pana astazi in bisericile seculare ‘catehumeni’, cei exclusi de la responsabilitatile de a intelege, planui si conduce „imparatia”. Pana astazi, pentru ei ‘imparatia lui Dumnezeu’ nu e „imparatia cerurilor” ci lumea, principiile ei generatoare si formative nu sunt reprezentate de puterea creatoare si rascumparatoare divina ci de selectia naturala evolutionista si de lupta producatoare de progres a contrariilor, fatarnicia cea atat de detestata de Isus este chiar metoda lor cea mai utilizata si eficienta „caci scopul scuza mijloacele” (Juramantul Iezuit), „mantuirtea inseamna trairea unei vieti deplin umane” (papa Francesco), „teologia clasica a gresit in insistenta sa ca trebuie centrata pe Dumnezeu si nu pe om” [„pacatul e orice fapta sau gand care ma lipseste pe mine sau orice alta fiinta umana de stima de sine”, „…si ne putem ruga: Tatal nostru… sfinteasca-se numele nostru”! ( Robert Schuller, pastorul celei mai mari superbiserici, in „Stima de sine, noua reformatiune”)], „Papa nu va mai fi numit antihrist” si „Germania solicita rugamintea: iertati-l pe Luther!” (Sinodul lutheran din Germania, 1nov.1999), „a-L marturisisi pe Isus unei alte persoane e in realitate un act de violenta” si „Buda a trait 80 de ani, Isus doar 33, poate ca era prea tanar sa-nteleaga totul…” (C.H.Kiung, reprezentanta celei mai mari biserici protestante din Coreea, la Consiliul Mondial al Bisericilor), etc., etc., toti acesti pretinsi lideri spirituali sunt in realitate insufletiti de acelasi spirit, care nu e cel al singurului Invatator si Domn, si caruia de fapt tanjesc sa-I ia locul si… invidiatele-I ‘prerogative’. Si, „dupa roadele lor”, se vede ca impartasesc aceeasi tactica a fatarniciei tainuite, si doar in retrospectivele din timpul mileniului de dupa advent se va putea vedea cat de diversificata, cuprinzatoare si deplina era apartentenenta atatora de tainicele organizatii, societati si neintelese mecanisme ale „faradelegii”!
Ne pierdem in filozofie si nu intelem nimic.Un rabin a spus,Dumnezeu este dragoste.Un musulman a spus,Dumnezeu este atotputernic.Un protestant a spus,Dumnezeu este Creatorul….Care dintre ei avea dreptate????
Dzeu este dragoste
Dumnezeu este dragoste