Studiu Suplimentar
Studiul VII – Trimestrul I
Vineri, 13 februarie 2015
Soarele apune la ora 17:40
,,Spiritul de bârfă și de răspândire a zvonurilor este unul dintre mijloacele speciale prin care Satana seamănă discordia și neînțelegerile, pentru a-i despărți pe prieteni și pentru a doborî credința multora în autenticitatea convingerilor noastre. Frații și surorile sunt prea grăbiți să vorbească despre defectele și greșelile despre care cred că există la alții și, mai cu seamă, la aceia care au prezentat cu fermitate mesajele de mustrare și avertizare încredințate lor de Dumnezeu.” – Ellen G. White, Mărturii, vol.4, p.195
,, Copiii acestor cârtitori au urechile deschise și primesc otrava apostaziei. Părinții blochează astfel orbește căile prin care inimile copiilor ar putea fi atinse. Cât de multe familii își asezonează mesele zilnice cu îndoială și cu puneri sub semnul întrebării! Ei iau la disecat caracterul prietenilor lor și îl servesc ca pe un desert ales. O fărâmă prețioasă de calomnie trece de la un mesean la altul ca să fie comentată, și nu numai de adulți, ci și de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a spus: <<Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut>> (Matei 25:40). Prin urmare, Hristos este disprețuit și insultat de cei care îi calomniază pe slujitorii Săi.” – Ibidem p.145
Întrebări pentru discuție
1. Este greu când cei pe care îi iubim comit o greșeală. Tentația de a ascunde fapta lor este mare. Cum putem avea o atitudine echilibrată în astfel de situații? Cu siguranță că se cuvine să arătăm milă, pentru că și noi am fost tratați cu milă când am greșit. Dar înseamnă cumva că acela care a greșit poate să continue să greșească fără a suferi nicio consecință? Care este cea mai bună atitudine în aceste situații?
2. După cum se amintea în studiul din această săptămână, în general, lucrurile din lumea aceasta sunt foarte complicate și au mai multe fațete. De regulă, chiar și lucrurile cu privire la care avem dreptate sunt mai complexe decât ne putem da seama. Cum ne putem forma obiceiul de a ne păstra mintea deschisă și de a fi chibzuiți?
3. În câte feluri putem minți fără să foosim cuvinte?
**********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 15
Adunarea Bisericii din Ierusalim
1 Câţiva oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”.
2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
3 După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9 N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.
10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12 Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Hotărârea Bisericii
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.
15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16 ‘După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou,
17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
18 zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.
19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22 Atunci, apostolii şi prezbiterii * şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23 Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii * şi fraţii către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oamenii aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.”
Hotărârea adusă în Antiohia
30 Ei deci şi-au luat rămas-bun de la biserică şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
31 După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32 Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.
33 După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.
34 Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.
Pavel cercetează bisericile
36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac”.
37 Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu,
38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
39 Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40 Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
41 El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind bisericile.
