Studiul III – Trimestrul I
Miercuri, 14 ianuarie 2015
Imediat după avertizarea despre adulter (Proverbele 6:24-29), scriitorul abordează un alt păcat: furtul (vers.30,31). Relația dintre cele două porunci (de a nu fura și de anu comite adulter) ne demonstrează că încălcarea unei singure porunci poate afecta ascultarea de celelalte. Atitudinea de compronis, părerea că putem alege ce porunci să respectăm sau nu, poate fi mai periculoasă chiar decât nesocotirea întregii Legi.
Proverbele 6
24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
27 Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30 Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31 şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
,,Cel mai puternic bastion al viciului în lumea noastră nu este viața nelegiuită a unui păcătos abandonat sau a unui paria degenerat, ci acea viață care, altminteri, pare virtuoasă, onorabilă și nobilă, dar în care este cultivat un păcat, în care este îngăduit un viciu. […] Cel care, având concepții înalte despre viață, adevăr și onoare, încalcă totuși cu bună știință un singur principiu din Legea sântă a lui Dumnezeu își transformă darurile nobile într-o momeală spre păcat.” – Ellen G. White, Educație, p.150
7. Citește Proverbele 6:30,31. Ce ne spun aceste versete despre ce poate ajunge să facă un om disperat?
Proverbele 6
30 Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31 şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
Sărăcia și nevoile nu justifică furtul. Hoțul este vinovat chiar dacă ,,fură ca să-și potolească foamea” (vers.30). El nu ar trebui să fie disprețuit, dar tot este dator să dea înapoi înșeptit. Pe de altă parte, Biblia insistă asupra ideii că suntem datori să avem grijă de nevoile săracilor, ca să nu fie constrânși să fure pentru a supraviețui (Deuteronomul 15:7,8).
Deuteronomul 15
7 Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.
8 Ci să-i deschizi mâna, şi să-l împrumuţi cu ce-i trebuie ca să facă faţă nevoilor lui.
Apoi, textul revine la discuția despre adulter (Proverbele 6:32-35). Aceste două păcate au, într-adevăr, ceva în comun. În ambele cazuri, cineva își însușește în mod ilicit un bun al altcuiva. Există totuși o deosebire fundamentală: dacă furtul implică doar pierderea unui obiect, adulterul implică o pierdere mult mai gravă; uneori, obiectul furat poate fi restituit, pe când, în cazul adulterului, pierderile pot fi irecuperabile, mai ales atunci când sunt implicați copiii.
Proverbele 6
32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33 Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;
35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
,,<<Să nu preacurvești.>> Porunca aceasta interzice nu numai actele de necurăție, ci și gândurile și dorințele senzuale sau orice practică ori obicei care tind să le stârnească. […] Hristos, care a susținut obligația cuprinzătoare a Legii lui Dumnezeu, a declarat că și gândul rău sau privirea rea este cu adevărat păcat, la fel ca fapta nelegiuită.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p.308
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND
TRIMESTRUL I
Ioan 5
1 După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
8 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”
9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.”
11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.”
12 Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?”
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14 După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19 Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
34 Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35 Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!
41 Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42 Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46 Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
