Studiul III – Trimestrul I
Marți, 13 ianuarie 2015
Autorul textului din Proverbele 6:23, sub inspirația Duhului Sfânt, arată legătura directă dintre lumină și viață și Legea lui Dumnezeu. În versetul următor, el dă un exemplu de situație în care Legea, ca lumină și viață, ne poate oferi o protecție spirituală solidă.
Proverbele 6
23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
5. De ce ne va feri învățătura? Proverbele 6:24
Proverbele 6
24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
Când un om religios este ispitit să comită un păcat, cea mai mare ispită a lui este să găsească un pretext religios prin care să-și justifice nelegiuirea. Invocarea lui Dumnezeu pentru a justifica un comportament rău nu numai că este o formă detestabilă de blasfemie, ci are și o putere extraordinară de a înșela. Ce poți să mai spui atunci când cineva gândește că Dumnezeu este cu el în ceea ce face? Lucrul acesta se poate întâmpla chiar și în cazuri de adulter. ,,Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să fiu cu ea/el!”, spun unii. Dacă așa cred ei, cine sau ce poate contrazice ceva ce ,,le-a arătat Dumnezeu”?
6. În afară de avertizarea directă, ce avertizare mai subtilă este în versetele 24 și 25?
Proverbele 6
24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
Observăm că această femeie seduce nu numai prin frumusețea ei fizică. Ea folosește limbajul, cuvinte ademenitoare pentru a atrage victima în cursa ei. Cât de adesea, oamenii – bărbați și femei – au ajuns în situații compromițătoare din cauza unor cuvinte subtile și seducătoare, îmbrăcate uneori într-un veșmânt religios! Autorul cărții Proverbele ne previne cu privire la acest tip de amăgire.
Legea este antidotul perfect pentru ,,limba ademenitoare a celei străine”. Numai porunca Legii și datoria de a asculta de ea ne vor ajuta să ne opunem cuvintelor ei seducătoare, care poate că sunt foarte adevărate și foarte frumoase. Seducătoarea te va găsi nu numai chipeș, ci și înțelept și deștept. S-ar putea chiar să facă aluzie la nevoile ei spirituale și, ironic, dar foarte periculos, s-ar putea să invoce ca pretext pentru păcat ,,dragostea lui Dumnezeu”.
Gândește-te cât de ușor ne lăsăm convinși să ascundem sub paravanul credinței faptele rele de orice fel, nu numai adulterul. Care este unica măsură de protecție reală, chiar și față de mintea noastră și de festele pe care ni le poate juca ea?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND
TRIMESTRUL I
Ioan 4
1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2 Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.
3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –
10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?
12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.
44 Căci El însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.
45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.
47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.
48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”
49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.
51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
