Nu vă plângeţi!
Studiul XI – Trimestrul IV
Marți , 9 decembrie 2014
„Când va avea loc revenirea lui Isus? De ce mai suntem încă aici? Nu este de mirare că acum, în secolul al XXI-lea, există sceptici şi batjocoritori. Aşa a fost tot timpul. Cele mai mari pericole cu care s-au confruntat israeliţii de-a lungul istoriei lor, ca popor, au venit din rândurile lor şi din inimile lor, nu din partea duşmanilor. La fel şi astăzi, pe măsură ce se apropie revenirea lui Isus, „cu mult mai multe pericole vin din interior decât din afară. (…) Necredinţa tolerată, îndoielile exprimate și întunericul îndrăgit încurajează prezenţa îngerilor răi şi deschid calea pentru împlinirea şiretlicurilor lui Satana.” – Ellen G. White, Evenimentele ultimelor zile, p. 156
4. În legătură cu ce suntem avertizaţi în Iacov 5:9? Ce motive de plângere sau de nemulţumire ai avut faţă de alţi membri ai bisericii sau chiar faţă de biserică (poate întemeiate uneori)? Cum ai procedat pentru a le aduce la cunoştinţă şi a găsi o soluţie? Cu smerenie, blândeţe şi dispoziţia de a ierta aşa cum te-a iertat pe tine Dumnezeu (Luca 7:39-50)? Sau prin metode lumeşti? Fii sincer cu tine!
Iacov 5
9 Nu vă plîngeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.Luca 7
39 Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: ,,Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.„40 Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: ,,Simone, am să-ţi spun ceva.„ -,,Spune, Învăţătorule„, I -a răspuns el. –
41 ,,Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42 Fiindcă n’aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?„
43 Simon I-a răspuns: ,,Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.„ Isus i-a zis: ,,Drept ai judecat.„
44 Apoi S’a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: ,,Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.„
48 Apoi a zis femeii: ,,Iertate îţi sînt păcatele!„
49 Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: ,,Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?„
50 Dar Isus a zis femeii: ,,Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.„
Am văzut din Epistola lui Iacov că, la data aceea, între credincioşi apăruseră probleme serioase: favoritismul (Iacov 2:1,9), suspiciunea (2:4), vorbirea de rău (3:10; 4:11), invidia (3:14), certurile (4:1) şi spiritul lumesc (4:4,13,14). În mod invariabil, apostolul ne trimite la soluţii puternice pentru aceste probleme: credinţa (Iacov 1:3,6), „Cuvântul sădit” în noi (Iacov 1:21), adâncirea privirilor în „legea slobozeniei” (Iacov 1:25; 2:12), o inimă neîmpărţită şi înţelepciunea dumnezeiască (Iacov 3:13,17), harul (Iacov 4:6), curăţirea mâinilor şi a inimii (Iacov 4:8). El pune totodată accent pe manifestările exterioare ale lucrării interioare a lui Dumnezeu (Iacov 2:14-26), manifestări în care se cuprind grija faţă de cei necăjiţi şi uitaţi (Iacov 1:27), faptele de milă (Iacov 2:13) şi cultivarea păcii, nu a discordiei (Iacov 3:18).
Iacov 2
1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.9 Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
Iacov 2
4 Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?Iacov 3
10 Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Iacov 4 11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.Iacov 3
14 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.Iacov 4
1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?Iacov 4
4 Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.13 Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: ,,Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!„
14 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
Iacov 1
3 ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.6 Dar s’o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.
Iacov 1
21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.Iacov 1
25 Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.Iacov 2
12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:Iacov 3
13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!17 Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Iacov 4
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.Iacov 4
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!Iacov 2
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mîntuiască?15 Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16 şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!„ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaş.
18 Dar va zice cineva: ,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.„ ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.„
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?
21 Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.
23 Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s’a socotit ca neprihănire„; şi el a fost numit ,,prietenul lui Dumnezeu.„
24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa, curva Rahav: n’a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Iacov 1
27 Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Iacov 2
13 căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruieşte judecata.Iacov 3
18 Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.Noi suntem răspunzători în primul rând înaintea lui Dumnezeu şi vom da socoteală înaintea Sa, pentru că El ţine judecata şi îi va da fiecăruia după faptele lui.
În acest timp de aşteptare a revenirii Mântuitorului, ce metode putem folosi pentru a ne încuraja unii pe alţii? De ce este important să facem lucrul acesta?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Marcu 9
2 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la faţă înaintea lor.
3 Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da.
4 Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.
5 Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.„
6 Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.
7 A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!„
8 Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, şi n’au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.
9 Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.
10 Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,
11 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: ,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?„
12 El le -a răspuns: ,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.„
14 Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.
15 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine.
16 El i-a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?„
17 Şi un om din norod I-a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.„
19 ,,O neam necredincios!„ le-a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.„
20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.
21 Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?„ ,,Din copilărie„, a răspuns el.
22 ,,Şi de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.„
23 Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`… Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!„
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!„
25 Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.„
26 Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!„
27 Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare.
28 Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?„
29 ,,Acest soi de draci„, le-a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.„
30 Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31 Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.„
32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i-a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?„
34 Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
35 Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!„
36 Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:
37 ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.„
38 Ioan I-a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.„
39 ,,Nu-l opriţi„, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
44 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.„ Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
