Dătătorul Legii este şi Judecător

 

Studiul IX – Trimestrul IV

Luni , 24 noiembrie 2014

 

 

Toate legile din Vechiul Testament îşi au originea în Domnul Isus. Expresia „legile lui Moise” nu arată că Moise le-ar fi elaborat, ci doar că au fost date prin el (2 Cronici 33:8; Neemia 10:29). Domnul Isus a fost Cel care i-a condus pe israeliţi prin pustie şi le-a dat Cele Zece Porunci pe Sinai (vezi 1 Corinteni 10:1-4). Tot El, în Predica de pe Munte, a clarificat şi a amplificat Legea. El este „Cuvântul… făcut trup” (Ioan 1:14). Noi vom fi judecaţi pe baza Cuvântului Său (Ioan 12:48).

2 Cronici 33

8. Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată Legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.

Neemia 10

29. s-au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurământ şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânului nostru, orânduirile şi legile Lui.

1 Corinteni 10

1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,

2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;

3. toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească

4. şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.

Ioan 1

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.

Ioan 12

48. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

3. Citeşte Iacov 4:12. Ce ne spun următoarele texte biblice despre calitatea Domnului Isus de Judecător? Isaia 11:1-5; 33:22; Evrei 4:15,16; Apocalipsa 19:11-16.

Iacov 4

12. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

Iasaia 11

1. Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.

2. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

3. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,

4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

5. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia, brâul mijlocului Său.

Evrei 4

14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Apocalipsa 19

11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.

13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

14. Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

Numai un bun cunoscător al legii este în măsură să spună dacă a existat sau nu o încălcare a ei. Juriştii studiază Dreptul mai mulţi ani şi apoi, dacă doresc să devină avocaţi, susţin un examen de intrare în barou. Pe timpul Domnului Isus, cărturarii (mulţi dintre ei făceau parte din gruparea fariseilor) studiau şi ei legile mozaice, dar şi tradiţiile. Domnul Isus nu a fost de acord cu multe dintre aceste tradiţii şi a intrat într-un conflict aprins cu conducătorii pe această temă, deşi El Însuşi era Dătătorul Legii şi, prin urmare, era singurul în măsură să o explice şi să evalueze dacă a fost sau nu încălcată. Numai El poate răsplăti fiecăruia după faptele lui (Apocalipsa 22:12). Numai El ne poate mântui de păcat, deoarece a luat asupra Sa natura umană, a dus o viaţă fără păcat, a murit în locul nostru şi a înviat, biruind moartea şi păcatul.

Apocalipsa 22

12. „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

„Dumnezeu a dat toată judecata Fiului, fiindcă El este, mai presus de orice îndoială, Dumnezeu arătat în trup. Dumnezeu a plănuit ca Prinţul suferinzilor în natură umană să fie Judecătorul întregii lumi. Numai Acela care a venit din curţile cereşti ca să-l scape pe om de moartea veşnică, (…) numai Acela care S-a lăsat adus înaintea tribunalului pământesc şi a suferit moartea ruşinoasă pe cruce, numai El va pronunţa verdictul de răsplătire sau de pedepsire.” – Ellen G. White, Maranatha, p. 341.

Fiind Dătătorul Legii şi Mântuitorul nostru, Domnul Hristos este singurul calificat să fie Judecătorul nostru.

La judecată, vom primi fie răsplata, fie pedeapsa. De cine este legată speranţa noastră de a primi răsplata, şi nu pedeapsa?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 22

 

1. Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

2. „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

4. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”

5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

6. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

7. Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

8. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

9. Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”

10. Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

11. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

12. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.

13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

15. Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

17. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

18. Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

19. Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.

20. El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”

21. „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

22. Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

23. În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24. „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.”

25. Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

26. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

27. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

28. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”

29. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

32. „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

33. Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

34. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

35. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

36. „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

37. Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

41. Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

42. „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

43. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:

44. „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?

45. Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO