Planuri pentru mâine

Studiul IX – Trimestrul IV

Marti , 25 noiembrie 2014

 

 

4. Citeşte Iacov 4:13 şi compară cu Luca 12:13-21. Cum putem îmbina armonios planificarea prudentă a viitorului cu aşteptarea zilnică a revenirii Domnului Hristos? Cum putem evita capcana construirii de „grânare” mai mari?

Iacov 4

13. Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”,

Luca 12

13. Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

14. „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”

15. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”

18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;

19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”

20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Ideea de a face planuri pe o perioadă de un an, sau chiar mai mult, este foarte bună. De regulă, companiile fac planuri pe termen scurt, mediu şi lung. Indivizii şi familiile au nevoie să facă economii şi să pună deoparte pentru situaţiile neprevăzute. Pe de altă parte, noi credem că Isus vine curând şi că, într-o bună zi, toate averile noastre pământeşti vor fi mistuite de flăcări (vezi 2 Petru 3:10-12).

2 Petru 3

10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

Aceste două perspective asupra vieţii nu se află neapărat în tensiune. Cineva dădea următorul sfat: „Fă-ţi planuri ca şi cum Domnul Isus nu ar veni decât peste ani buni şi trăieşte fiecare zi ca şi cum El ar veni mâine.” Sugestia aceasta este bună, doar că planificarea pe termen lung ne poate împiedica să trăim fiecare zi pe rând. Mulţi dintre ascultătorii Domnului Isus (precum şi mulţi creştini de astăzi) au considerat probabil că omul căruia i-a rodit ţarina a fost binecuvântat de Dumnezeu. Dar Isus ne dezvăluie atitudinea lui faţă de aceste binecuvântări: „Suflete”, şi-a spus el, „ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” (Luca 12:19). Cea mai mare dorinţă a lui era să-şi strângă comori pentru el.

5. Cum spune Iacov ca ar trebui să gândim când ne facem planuri? Vers. 15

Iacov 4

15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”

Cu alte cuvinte, noi ar trebui să adăugăm la finalul oricărui plan „D.V.” (prescurtarea de la Deo volente, în latină, „cu voia Domnului”), arătând în felul acesta că le supunem pe toate lui Dumnezeu. De asemenea, putem face următoarea rugăciune: „Doamne, vreau să cunosc voia Ta. Dacă nu Îţi sunt plăcute planurile mele, Te rog, arată-mi.” Apoi, dacă planurile noastre nu sunt bune, Dumnezeu ne va arăta acest lucru, în măsura în care suntem atenţi şi dispuşi să le corectăm sau chiar să le schimbăm total.

Reciteşte Iacov 4:13. Deşi la prima vedere nu pare a fi nimic greşit în ceea ce-şi propun oamenii aici, există totuşi o problemă: atitudinea cu care îşi fac planurile. Cum ne putem feri de această atitudine care ne poate fura fără să ne dăm seama?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 23

 

1. Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,

2. a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.

3. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.

4. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

5. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi;

6. umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi;

7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi! Rabi!”

8. Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

10. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.

11. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.

13. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.

14. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.

15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

16. Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.”

17. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?

18. „Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”

19. Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul?

20. Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

21. cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;

22. şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

24. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

27. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

28. Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi

30. şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”

31. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.

32. Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!

33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

34. De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;

35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.

36. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!

38. Iată că vi se lasă casa pustie;

39. căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO