joi, 20 noiembrie 2014
Comentariile sunt închise pentru Supunerea faţă de Dumnezeu

Supunerea faţă de Dumnezeu

 

Studiul VIII – Trimestrul IV

Joi , 20 noiembrie 2014

 

 

7. Ce îndemnuri ni se dau în Iacov 4:7?

Iacov 4

7. Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Observă ordinea îndemnurilor. Dacă încercăm să ne împotrivim Diavolului fără să ne supunem mai întâi lui Dumnezeu, ce şanse de reuşită avem? Odată, nişte exorcişti au încercat să scoată un demon dintr-un om, rostind Numele lui Isus şi numele lui Pavel ca pe o formulă magică. Dar omul posedat a sărit asupra lor şi i-a bătut, iar ei au fugit de acolo goi şi răniţi (Faptele 19:13-16). Ca să putem să ne împotrivim Diavolului, trebuie să ne supunem lui Dumnezeu şi voinţei Sale. Practic, prin această supunere faţă de Dumnezeu, ne împotrivim celui rău.

Fapte 19

13. Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

Dar să nu tragem concluzia că cititorii acestei epistole nu se mai supuseseră până atunci lui Dumnezeu. Iacov se adresează aici unor oameni care mărturiseau a fi creştini. De aceea, înţelegem că el se referă la supunerea zilnică faţă de Dumnezeu şi la împotrivirea faţă de Diavol de fiecare dată când apare o ispită.

8. Citeşte Iacov 4:8-10. Ce îndemnuri dă Iacov aici şi care este legătura dintre ele? Ce legătură au ele cu supunerea faţă de Dumnezeu?

Iacov 4

8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
9. Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
10. smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Apelul la schimbare din aceste versete constituie apogeul a tot ce a spus Iacov începând cu capitolul 3, versetul 13. În pasajul studiat săptămâna aceasta, el pune în contrast înţelepciunea de sus cu înţelepciunea demonică şi pe oamenii mândri, care se înalţă pe ei înşişi la fel ca Diavolul (vezi Isaia 14:12-14), cu oamenii smeriţi, care se supun lui Dumnezeu. Urmează o acuzaţie de necredincioşie faţă de legământul cu Dumnezeu (Iacov 4:4), precum şi o reluare a acuzaţiei de duplicitate (Iacov 4:8, compară cu 1:8). Apelul lui Iacov la supunere nu este totuşi de tip moralist, ci seamănă mai degrabă cu chemarea la pocăinţă făcută de Domnul Isus păcătoşilor (Luca 5:32).

Isaia 14

12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Iacov 4

4. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Iacov 4

8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

Iacov 1

8. căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Luca 5

32. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Dar cum să ne pocăim? Iacov arată care sunt paşii spre pocăinţă (inspirându-se din Psalmii 24:3-6): (1) apropie-te de Dumnezeu şi El Se va apropia de tine; (2) curăţeşte-ţi mâinile şi inima (adică faptele şi gândurile); (3) tânguieşte-te, plângi pentru lipsurile tale, devenind din nou conştient de nevoia ta după harul lui Dumnezeu.

Psalmii 24

3. Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? –
4. Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.
5. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6. Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov.

„Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa” (Iacov 4:10). Ce înseamnă aceasta? Cum poţi învăţa să te smereşti? Cum poţi imita smerenia Domnului Isus?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 18

 
1. În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
2. Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3. şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
8. Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
10. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
11. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12. Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
13. Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
18. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
21. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.
25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29. Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
34. Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO