Responsabilitatea

 

Studiul VII – Trimestrul IV

Duminică , 9 noiembrie 2014

 

 

1. Ce idee importantă despre responsabilitate ni se transmite în Iacov 3:1?

Iacov 3

1. Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

Instructorii din biserică şi profesorii din şcolile creştine au o responsabilitate foarte mare, deoarece ei modelează, uneori pentru mulţi ani, gândirea şi simţirea oamenilor din sfera lor imediată de influenţă şi chiar a unora din afara ei. Cu cât acumulăm mai multe cunoştinţe, cu atât răspunderea de a le utiliza şi de a le împărtăşi altora este mai mare.

La intrarea în Centrul de Studii Biblice Tyndale House, din Cambridge, Anglia, se află o placă pe care este scris: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10). Nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Domnul, iar educaţia adevărată începe şi se sfârşeşte cu El. Din păcate, pe măsură ce cunoştinţa creşte, dependenţa de Dumnezeu tinde să scadă. Prea adesea auzim ideea că ştiinţa funcţionează independent de Dumnezeu. Unii profesori de teologie, din dorinţa de a câştiga credibilitate, apelează la metode care lasă prea puţin loc credinţei. În această situaţie, credinţa este eliminată treptat din mintea şi din inima lor şi a studenţilor lor. Însă, cât timp profesorii şi studenţii păstrează ca ideal educaţia pentru veşnicie, nu doar pentru lumea aceasta, învăţarea va fi un demers valoros, înălţător chiar.

Şi Pavel era conştient de această răspundere, întrucât a instruit şi a rânduit conducători în bisericile pe care le-a adus la existenţă (Faptele 14:23; compară cu Tit 1:5). Mai mult, el l-a sfătuit pe Timotei să păzească turma lui Dumnezeu de „păstorii” neexperimentaţi şi neînţelepţi (vezi 1 Timotei 1:3-7; 3:2-6; 6:2-5; 2 Timotei 2:14,15), atrăgându-i atenţia că unii „învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” (2 Timotei 3:7).

Fapte 14

23. Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.

Tit 1

5. Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:

1 Timotei 1

3. După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură
4. şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă, aşa fac şi acum.
5. Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.
6. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.
7. Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.

1 Timotei 3

2. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
3. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;
4. să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
5. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.

1 Timotei 6

2. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt „fraţi”, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri şi spune-le apăsat.
3. Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,
4. este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,
5. zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

2 Timotei 2

14. Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă.
15. Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.

2 Timotei 3

7. care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.

Părinţii poartă răspunderea solemnă a educării copiilor lor, care merg în societate şi îi influenţează la rândul lor pe alţii. De altfel, fiecare dintre noi are o influenţă asupra celor din jur prin exemplul personal. Aşadar, cât de important este să căutăm înţelepciune de la Dumnezeu (Iacov 1:5), ca să fim modele demne de urmat şi să avem un impact pozitiv!

Iacov 1

5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Gândeşte-te la câteva persoane care au avut o influenţă pozitivă asupra ta. Ce au făcut în mod concret? Ce impact au avut asupra vieţii tale? Ce poţi face personal pentru a imita exemplul lor?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 7

 
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
4. Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
5. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6. Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.
7. Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
8. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
9. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
10. Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
11. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!
12. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.
13. Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
15. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
28. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
29. căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO