„S-o ceară cu credinţă”
Studiul II – Trimestrul IV
Marți , 7 octombrie 2014
3. Care este diferenţa dintre înţelepciune şi cunoaştere? Ce legătură face Iacov între înţelepciune şi credinţă? Iacov 1:5,6
Iacov 1
5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.Afirmaţia din versetul 5: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea…” pare puţin ciudată. Cine dintre noi se crede suficient de înţelept? Solomon şi-a recunoscut lipsa de înţelepciune şi a cerut cu smerenie „o inimă pricepută, ca… să deosebească binele de rău” (1 Împăraţi 3:9). Mai târziu, tot el scria: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10).
4. Noi tindem să credem că suntem cu atât mai înţelepţi, cu cât avem mai multe cunoştinţe. Ce ne spune Iacov despre cealaltă faţetă a adevăratei înţelepciuni? Iacov 1:19-21; 2:15,16; 3:13.
Iacov 1
19. Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20. căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21. De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.Iacov 2
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, 16. şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?Iacov 3
13. Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!Atât cartea Proverbele, cât şi Epistola lui Iacov ne arată că înţelepciunea este o chestiune de ordin practic: ea nu este ceea ce ştim, ci cum trăim. Astfel, înţelept este omul „grabnic la ascultare, încet la vorbire” (Iacov 1:19). Platon spunea: „Oamenii înţelepţi vorbesc pentru că au ceva de spus; proştii, doar pentru că trebuie să spună ceva.” Cu alte cuvinte, nici chiar însuşirea tuturor cunoştinţelor din lumea aceasta nu ne poate face înţelepţi cu adevărat.
Întrucât Dumnezeu este sursa oricărei înţelepciuni adevărate, noi devenim înţelepţi prin ascultarea de El – mai exact, prin citirea Cuvântului Său şi prin meditarea la viaţa Domnului Hristos, care „a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune” (1 Corinteni 1:30). Noi trăim adevărul, aşa cum este el în Domnul Isus, prin formarea obiceiului de a reflecta caracterul Său în existenţa noastră. Aceasta este adevărata înţelepciune!
Reciteşte Iacov 1:6. Este greu să cerem înţelepciunea cu credinţă? Cine dintre noi nu se luptă cu îndoiala? Totuşi, în acele momente, este esenţial să ne rugăm şi să medităm la motivele pe care le avem ca să credem: viaţa Domnului Isus, profeţiile din Biblie şi experienţele personale. În ce fel ne ajută aceste lucruri să alungăm îndoielile?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Naum 3
