Studiul II – Trimestrul IV

Luni , 6 octombrie 2014

 

 

Citeşte Iacov 1:2-4. Observă înlănţuirea: credinţă – încercare – răbdare – desăvârşire. Iacov începe cu credinţa, întrucât ea este fundamentul întregii experienţe creştine. Apoi afirmă că avem nevoie de încercări pentru verificarea autenticităţii credinţei. În final, el declară că încercările ne învaţă perseverenţa, ca să nu fim luaţi prin surprindere şi biruiţi de ele. Scopul lui Dumnezeu cu noi este: „… să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic” (versetul 4). Nu există scop mai înalt. Cuvântul „desăvârşiţi” (teleios) înseamnă „maturi spiritual”, în vreme ce „întregi” (holokleros) înseamnă „integri” în toate aspectele. Prin Domnul, noi putem dobândi un caracter nobil, dacă suntem dispuşi să murim faţă noi înşine şi să Îi permitem să lucreze în noi şi să ne dea, „după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13).

Iacov 1

2. Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

2. Ce atitudine suntem îndemnaţi să avem faţă de „desăvârşire”? Efeseni 4:13 şi Filipeni 3:12-15.

Efeseni 4

13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

Filipeni 3

12. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14. alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

La fel ca apostolul Pavel, urmaşii lui Hristos nu se vor mulţumi cu nimic altceva decât cu imitarea iubirii pline de abnegaţie a Domnului lor şi nu vor considera vreodată că ar fi câştigat deja „premiul” sau că ar fi ajuns deja desăvârşiţi.

Remarcăm în aceste pasaje că Pavel pune accentul pe viitor. El priveşte spre ceea ce i-a fost promis prin credinţa în Isus. În călătoria creştină, nu vom ajunge niciodată la un punct în care să spunem: „Gata! Am ajuns la desăvârşire!”, cel puţin nu în ceea ce priveşte caracterul. (Ai observat că oamenii care declară că au ajuns la desăvârşire sunt, în general, nesuferiţi şi plini de ei?) Noi ne asemănăm cu o operă de artă: întotdeauna este loc de mai bine şi Dumnezeu promite să ne desăvârşească atâta timp cât mergem înainte prin credinţă, supunându-ne Lui cu încredere şi ascultare.

Dacă ai muri astăzi, crezi că eşti suficient de bun ca să fii mântuit? Dacă ai fi trecut la odihnă la două săptămâni după ce L-ai primit pe Isus, ai fi fost îndeajuns de bun ca să fii mântuit? Crezi că peste şase săptămâni vei fi destul de bun? Ce îţi spun răspunsurile la aceste întrebări despre nevoia după haina neprihănirii Domnului Hristos, indiferent de „nivelul” de desăvârşire la care ai ajuns?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Naum 2

 
1. Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!…
2. Căci Domnul aşază iarăşi slava lui Iacov şi o face iarăşi ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit jefuitorii şi le-au stricat butucii de vie…
3. Scuturile vitejilor săi sunt roşii, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învârtesc.
4. Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sunt nişte făclii la vedere şi aleargă ca fulgerele…
5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri şi se gătesc de apărare…
6. Porţile de la râuri sunt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!…
7. S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele şi se bat în piept.
8. Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar, iată-i că fug!… „Staţi! Staţi! Opriţi-vă!…” Dar niciunul nu se întoarce…
9. Jefuiţi argintul! Jefuiţi aurul! Acolo sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!
10. Este jefuită, pustiită şi stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă şi toate feţele au îngălbenit.
11. Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu fără să-i tulbure nimeni?
12. Leul sfâşia cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinile de pradă, şi culcuşurile, cu ce răpise.
13. „Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară, şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO