Desăvârşirea
Studiul II – Trimestrul IV
Luni , 6 octombrie 2014
Citeşte Iacov 1:2-4. Observă înlănţuirea: credinţă – încercare – răbdare – desăvârşire. Iacov începe cu credinţa, întrucât ea este fundamentul întregii experienţe creştine. Apoi afirmă că avem nevoie de încercări pentru verificarea autenticităţii credinţei. În final, el declară că încercările ne învaţă perseverenţa, ca să nu fim luaţi prin surprindere şi biruiţi de ele. Scopul lui Dumnezeu cu noi este: „… să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic” (versetul 4). Nu există scop mai înalt. Cuvântul „desăvârşiţi” (teleios) înseamnă „maturi spiritual”, în vreme ce „întregi” (holokleros) înseamnă „integri” în toate aspectele. Prin Domnul, noi putem dobândi un caracter nobil, dacă suntem dispuşi să murim faţă noi înşine şi să Îi permitem să lucreze în noi şi să ne dea, „după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13).
Iacov 1
2. Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.2. Ce atitudine suntem îndemnaţi să avem faţă de „desăvârşire”? Efeseni 4:13 şi Filipeni 3:12-15.
Efeseni 4
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;Filipeni 3
12. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14. alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.La fel ca apostolul Pavel, urmaşii lui Hristos nu se vor mulţumi cu nimic altceva decât cu imitarea iubirii pline de abnegaţie a Domnului lor şi nu vor considera vreodată că ar fi câştigat deja „premiul” sau că ar fi ajuns deja desăvârşiţi.
Remarcăm în aceste pasaje că Pavel pune accentul pe viitor. El priveşte spre ceea ce i-a fost promis prin credinţa în Isus. În călătoria creştină, nu vom ajunge niciodată la un punct în care să spunem: „Gata! Am ajuns la desăvârşire!”, cel puţin nu în ceea ce priveşte caracterul. (Ai observat că oamenii care declară că au ajuns la desăvârşire sunt, în general, nesuferiţi şi plini de ei?) Noi ne asemănăm cu o operă de artă: întotdeauna este loc de mai bine şi Dumnezeu promite să ne desăvârşească atâta timp cât mergem înainte prin credinţă, supunându-ne Lui cu încredere şi ascultare.
Dacă ai muri astăzi, crezi că eşti suficient de bun ca să fii mântuit? Dacă ai fi trecut la odihnă la două săptămâni după ce L-ai primit pe Isus, ai fi fost îndeajuns de bun ca să fii mântuit? Crezi că peste şase săptămâni vei fi destul de bun? Ce îţi spun răspunsurile la aceste întrebări despre nevoia după haina neprihănirii Domnului Hristos, indiferent de „nivelul” de desăvârşire la care ai ajuns?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Naum 2
