Iacov şi Evanghelia
Studiul I – Trimestrul IV
Marți , 30 septembrie 2014
Din nefericire, mulţi creştini nu au reuşit să perceapă mesajul important al epistolei lui Iacov, probabil din cauza influenţei lui Luther. Contribuţia reformatorului a fost valoroasă, fără nicio discuţie, dar să nu uităm totuşi că „Reforma nu (…) s-a încheiat cu Luther. Ea trebuie continuată până la încheierea istoriei lumii”, deoarece „erori grave” au fost perpetuate de reformatori şi încă multe alte „adevăruri importante” era necesar să fie descoperite. – Ellen G. White, Istoria mântuirii, p. 353
De aici şi necesitatea Marii Treziri din vremea lui Jonathan Edwards, George Whitefield şi a fraţilor Wesley, datorită cărora a luat naştere mişcarea metodistă, care a pus accentul pe rolul vital al sfinţeniei în viaţa creştină. Lucrarea de reformă a continuat apoi cu a Doua Mare Trezire, prin care Dumnezeu i-a chemat pe adventiştii de ziua a şaptea să proclame „solia îngerului al treilea”. Această proclamare mondială culminează cu mărturia plină de Duh Sfânt, dată de un popor alcătuit din aceia care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12).
4. Citeşte Iacov 1:3; 2:5,22,23; 5:15. Ce învăţăm despre credinţă din aceste texte? Ce ne spun ele despre ce înseamnă a trăi prin credinţă? Cum demonstrează ele că simpla acceptare cu mintea a adevărului nu este credinţă?
Iacov 1
3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.Iacov 2
5. Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 22. Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. 23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”Iacov 5
15. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.S-ar putea ca unii să fie surprinşi de faptul că, în scurta sa epistolă, Iacov folosește cuvintele a crede și credinţă de 19 ori (în versiunea Cornilescu apare cuvântul „a crede” şi în cap. 1:26, dar are sensul de „a se considera”), mai mult decât cuvântul fapte şi expresia a fi socotit neprihănit la un loc! De altfel, el pune accent pe credință încă de la început, din primul capitol, când vorbește despre încercările creștinilor și despre nevoia de a cere înțelepciune (versetele 3, 6). Dar el nu doar că le scrie despre credinţă, ci aşteaptă din partea lor un anumit fel de credinţă. După cum vom vedea, simplul fapt de a crede nu are în sine nicio valoare; credinţa adevărată poartă anumite semne de identificare, ea se manifestă într-un anumit fel în viaţa şi în caracterul credinciosului.
Ce lucruri pe care le faci zilnic sunt o dovadă a calităţii şi a realităţii credinţei tale? Cum poţi demonstra realitatea credinţei tale chiar şi în lucrurile „neînsemnate”?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Mica 4
