Studiu suplimentar

Studiul IX – Trimestrul III

Vineri , 29 august 2014

Soarele apune la ora 19:57

Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolul „Duceţi-vă şi învăţaţi toate neamurile!”, p. 818-828; Faptele apostolilor, capitolul „Marea însărcinare”, p. 25-34.

„Fiecare ucenic adevărat se naşte în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Cel care bea din apa vie devine o fântână de viaţă. Primitorul devine dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în deşert, care ţâşneşte răcorindu-i pe toţi şi dându-le celor aflaţi în pragul morţii dorinţa de a bea din apa vieţii.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 195

„Împuternicirea dată ucenicilor de Mântuitorul îi includea pe toţi credincioşii. Ea îi include pe toţi cei care cred în Hristos până la sfârşitul timpului. Este o greşeală fatală să presupunem că lucrarea de mântuire a sufletelor depinde numai de pastorul hirotonit. (…) Toţi cei care primesc viaţa lui Hristos sunt rânduiţi să lucreze pentru salvarea semenilor lor. Biserica a fost înfiinţată tocmai pentru această lucrare, iar toţi cei care rostesc jurământul sacru se angajează prin aceasta să fie conlucrători cu Hristos.” – Ibidem, p. 822

Întrebări pentru discuţie

1. Nu toţi putem călători în lume ca să proclamăm Evanghelia. În ce alte activităţi putem totuşi să ne implicăm?

2. Ce face biserica ta în mod concret pentru a duce mai departe lucrarea Domnului Isus în zona în care vă aflaţi? Cu ce poţi contribui la îmbunătăţirea eforturilor misionare ale bisericii?

3. Domnul Isus a făgăduit că Evanghelia va ajunge în toată lumea. În cea mai mare parte a istoriei lumii noastre, metodele de comunicare au rămas aceleaşi, până acum aproximativ cincizeci de ani, când au apărut unele uimitoare. Ce putem face pentru a utiliza tehnologia actuală în vederea răspândirii Evangheliei în toată lumea?

4. Prezentaţi în cadrul grupei răspunsurile la întrebările de la secţiunea de luni. Cum putem prezenta experienţa personală în cadrul mărturiei noastre? De ce este necesar să o prezentăm?

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Osea 3

1. „Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un ibovnic şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei şi care iubesc turtele de stafide!”

2. Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz şi un letec de orz.

3. Şi i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!”

4. Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.

5. După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.”

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO

Precedent Următor

Un comentariu

serpasul Domnului

29 august 2014 19:21

. „Adevăratului cort” și rămășița

„Apoi Sanctuarul va fi curățit”

Donald K. Short

Ce s-ar întâmpla astăzi dacă un diacon s-ar ridica în biserică, cu o înţelegere tot atât de profundă a istoriei sacre ca a lui Ştefan, şi cu aceeaşi convingere de a proclama adevărul? Ar avea cuvântarea lui acelaşi efect asupra Sinedriului de astăzi? Dacă ne-ar numi „tari de cap” şi ne-ar spune că „mereu ne împotrivim Duhului Sfânt,” cât timp l-am asculta?

Când privim înapoi şi studiem istoria sacră, care este reacţia noastră? În timp ce Ştefan era omorât cu pietre, un tânăr pe nume Saul stătea alături şi privea. El avea în spate toată autoritatea naţiunii, şi totuşi se afla de partea greşită a baricadei. El trebuia să devină orb ca să poată vedea. Ucenicii erau şi ei ignoranţi, şi doar văzându-L pe Isus cu ochii lor după înviere, au putut să înţeleagă că au fost orbi de la început. Ce predicau ei despre Mesia era corect, dar ce înţelegeau ei despre El era greşit. În mintea lor nu încăpeau decât tronul, coroana şi slava, nereuşind să vadă ruşinea, agonia din grădină, sala judecăţii şi crucea de pe Calvar.1

Părinţii bisericii noastre din vremea lui William Miller erau tulburaţi de acelaşi fel de viziune tulbure şi înţelegere limitată a planului general al lui Dumnezeu. Dorinţa lor nemăsurată de a scăpa de această lume a produs speranţă, zel şi imnuri care sună clar şi frumos până astăzi. Dar în mare măsură dorinţele lor erau egoiste, şi pe ochii lor se afla o măhramă. Părerile oamenilor, tradiţiile, erorile populare şi învăţăturile greşite i-au orbit în aşa măsură încât nu au putut percepe decât parţial adevărul de care aveau nevoie.

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi suntem confruntaţi cu acelaşi pericol. Cu cât ne îndepărtăm de începuturi, cu atât creşte pericolul să neglijăm moştenirea noastră. Nu au trebuit decât patru generaţii de la Noe la Nimrod ca să se şteargă din mintea oamenilor istoria distrugerii lumii prin potop, şi să clădească Babilonul cel Mare. Tot atât de repede a uitat şi Israel eliberarea lui din Egipt. Dar eşecurile lor „au fost scrise pentru noi, peste care a venit sfârşitul veacurilor”(1 Corinteni 10,11).

Chiar faptul că biserica se află departe în al doilea secol de la Marea Dezamăgire ar trebui să ne facă să restudiem istoria noastră. Cum se împacă tot acest timp prelungit cu ziua ispăşirii? Ce ne-ar putea face să înţelegem întârzierea celei de-a doua veniri? Ce ne-ar putea face să fim gata pentru ea? Unii sugerează că persecuţia va face lucrarea necesară. Dar se ignoră faptul că persecuţia nu precede, ci vine ca urmare a trăirii cu evlavie (2 Timotei 3,12). Dar mai mult decât atât, Domnul nu poate să recurgă la astfel de metode spre a trezi ultima generaţie. Cum ar putea oare Mirele Ceresc, la sfârşitul perioadei de curtenie, să-Şi imagineze să forţeze mâna Miresei spre a-L accepta? Nici cea mai mare persecuţie nu poate produce dragoste autentică în inima Miresei. Mireasa fiind Laodicea, ea nu şi-a dat seama că este „nenorocită” şi, în contrast cu Adam atunci când a păcătuit, ea nu ştie că este „goală.” Fiind despărţită aşa de mult de primul ei părinte, păcatul ei este ascuns şi mai profund, dar biruinţa ei va fi şi mai glorioasă.

Răspunde

serpasul Domnului

29 august 2014 19:21

. „Adevăratului cort” și rămășița

„Apoi Sanctuarul va fi curățit”

Donald K. Short

Ce s-ar întâmpla astăzi dacă un diacon s-ar ridica în biserică, cu o înţelegere tot atât de profundă a istoriei sacre ca a lui Ştefan, şi cu aceeaşi convingere de a proclama adevărul? Ar avea cuvântarea lui acelaşi efect asupra Sinedriului de astăzi? Dacă ne-ar numi „tari de cap” şi ne-ar spune că „mereu ne împotrivim Duhului Sfânt,” cât timp l-am asculta?

Când privim înapoi şi studiem istoria sacră, care este reacţia noastră? În timp ce Ştefan era omorât cu pietre, un tânăr pe nume Saul stătea alături şi privea. El avea în spate toată autoritatea naţiunii, şi totuşi se afla de partea greşită a baricadei. El trebuia să devină orb ca să poată vedea. Ucenicii erau şi ei ignoranţi, şi doar văzându-L pe Isus cu ochii lor după înviere, au putut să înţeleagă că au fost orbi de la început. Ce predicau ei despre Mesia era corect, dar ce înţelegeau ei despre El era greşit. În mintea lor nu încăpeau decât tronul, coroana şi slava, nereuşind să vadă ruşinea, agonia din grădină, sala judecăţii şi crucea de pe Calvar.1

Părinţii bisericii noastre din vremea lui William Miller erau tulburaţi de acelaşi fel de viziune tulbure şi înţelegere limitată a planului general al lui Dumnezeu. Dorinţa lor nemăsurată de a scăpa de această lume a produs speranţă, zel şi imnuri care sună clar şi frumos până astăzi. Dar în mare măsură dorinţele lor erau egoiste, şi pe ochii lor se afla o măhramă. Părerile oamenilor, tradiţiile, erorile populare şi învăţăturile greşite i-au orbit în aşa măsură încât nu au putut percepe decât parţial adevărul de care aveau nevoie.

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi suntem confruntaţi cu acelaşi pericol. Cu cât ne îndepărtăm de începuturi, cu atât creşte pericolul să neglijăm moştenirea noastră. Nu au trebuit decât patru generaţii de la Noe la Nimrod ca să se şteargă din mintea oamenilor istoria distrugerii lumii prin potop, şi să clădească Babilonul cel Mare. Tot atât de repede a uitat şi Israel eliberarea lui din Egipt. Dar eşecurile lor „au fost scrise pentru noi, peste care a venit sfârşitul veacurilor”(1 Corinteni 10,11).

Chiar faptul că biserica se află departe în al doilea secol de la Marea Dezamăgire ar trebui să ne facă să restudiem istoria noastră. Cum se împacă tot acest timp prelungit cu ziua ispăşirii? Ce ne-ar putea face să înţelegem întârzierea celei de-a doua veniri? Ce ne-ar putea face să fim gata pentru ea? Unii sugerează că persecuţia va face lucrarea necesară. Dar se ignoră faptul că persecuţia nu precede, ci vine ca urmare a trăirii cu evlavie (2 Timotei 3,12). Dar mai mult decât atât, Domnul nu poate să recurgă la astfel de metode spre a trezi ultima generaţie. Cum ar putea oare Mirele Ceresc, la sfârşitul perioadei de curtenie, să-Şi imagineze să forţeze mâna Miresei spre a-L accepta? Nici cea mai mare persecuţie nu poate produce dragoste autentică în inima Miresei. Mireasa fiind Laodicea, ea nu şi-a dat seama că este „nenorocită” şi, în contrast cu Adam atunci când a păcătuit, ea nu ştie că este „goală.” Fiind despărţită aşa de mult de primul ei părinte, păcatul ei este ascuns şi mai profund, dar biruinţa ei va fi şi mai glorioasă.

Răspunde

Studiu suplimentar

Studiul IX – Trimestrul III

Exodul 20

[miercuri, 24 aprilie] Luceafărul Reformei

[marți, 23 aprilie] Curajul de a lua atitudine

[luni, 22 aprilie] Lumina alungă întunericul

VINDECAREA E A DOMNULUI

SĂNĂTATE PRIN PERSEVERENȚĂ

BUCUROS ÎN ORICE SITUAȚIE

GÂNDURI DESPRE FURTUNA DE ZĂPADĂ

AȘTEPTAREA

MIRACOL PE MUNTE