Legământul şi Evanghelia (Evrei 9:15-22)

 

Studiul X – Trimestrul II

Miercuri , 4 iunie 2014

 

Încălcarea legămintelor biblice era pedepsită aspru. Astfel, Yahweh i-a atras atenţia lui Avraam că nou-născutul de parte bărbătească care rămânea netăiat împrejur trebuia nimicit (Geneza 17:14). De asemenea, o serie întreagă de blesteme era rostită asupra celor care refuzau să respecte condiţiile legământului încheiat la Sinai (Deuteronomul 27:11-26). Pedeapsa finală pentru cei care încălcau condiţiile legământului era moartea (Ezechiel 18:4). Consecinţa aceasta rămâne valabilă și în cazul noului legământ: celor care refuză să păzească Legea lui Dumnezeu le este refuzată intrarea în viaţa veșnică (Romani 6:23).

Geneza 17

14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Deuteronomul 27

11. În aceeaşi zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:
12. „După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvânteze poporul;
13. iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.
14. Şi leviţii să ia cuvântul şi să spună cu glas tare întregului Israel:
15. „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin! –
16. „Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
17. „Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
18. „Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
19. „Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
20. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
21. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
22. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
23. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
24. „Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
25. „Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
26. „Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele Legii acesteia şi cine nu le va face!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

Ezechiel 18

4. Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.

Romani 6

23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

4. Cum este prezentată Evanghelia în Evrei 9:15-28?

Evrei 9

15. Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.
16. În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.
17. Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
18. De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.
19. Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul
20. şi a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”
21. De asemenea, a stropit cu sânge Cortul şi toate vasele pentru slujbă.
22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.
23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.
24. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
25. Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;
26. fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
27. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Aici se arată rolul Domnului Hristos în asigurarea vieţii veșnice pentru credincioși. El este „Mijlocitorul unui legământ nou” care, prin moartea Lui, le oferă viaţa veșnică celor care nu ar merita decât moartea veșnică.

În versetele 16 şi 17, unele versiuni ale Bibliei (între care și versiunea Cornilescu) trec de la discuţia despre „legământ” la cea despre „testament”, deși în textul original este utilizat același cuvânt ca în versetul 15. Pavel folosește aici prilejul de a prezenta moartea Domnului Isus pentru noi. Privit în acest context, pasajul îi amintește credinciosului că, dacă Hristos nu ar fi murit, ar fi trebuit să moară păcătosul, așa cum prevedea legământul. Datorită morţii Domnului Isus, păcătosul poate fi acoperit și curăţit cu sângele Său şi poate intra în rândurile „celor ce-L aşteaptă” (Evrei 9:28).

„Atunci vom ști că neprihănirea noastră este într-adevăr ca o haină murdară și că numai sângele lui Hristos ne poate curăţa de întinarea păcatului și ne poate înnoi inimile după asemănarea Sa.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 29

Dumnezeu Însuși, în persoana lui Isus, a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre ca să ne scutească pe noi de ea. Ce ne spune aceasta despre caracterul Său? Ce motive avem să ne încredem cu totul în El?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 34

 
1. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa şi toate împărăţiile pământului de sub stăpânirea lui, şi toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor care ţineau de el:
2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.
3. Şi tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat şi dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.
4. Numai ascultă cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: „Nu vei muri ucis de sabie,
5. ci vei muri în pace: şi cum au ars miresme pentru părinţii tăi, vechii împăraţi care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine şi te vor jeli zicând: „Vai, doamne!” Căci Eu am rostit cuvântul acesta, zice Domnul.”
6. Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim,
7. pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile care mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
8. Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia robilor,
9. pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică, şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu.
10. Toate căpeteniile şi tot poporul, care făcuseră învoiala, s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul.
11. Dar mai pe urmă s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii şi roabele pe care-i sloboziseră şi i-au silit să le fie iarăşi robi şi roabe.
12. Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel:
13. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, şi le-am zis:
14. „După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15. Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16. Dar pe urmă v-aţi luat vorba înapoi şi Mi-aţi pângărit Numele luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i sloboziserăţi şi-i lăsaserăţi în voia lor şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei, ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18. Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19. şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20. îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21. Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22. Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO