Ziua de odihnă a evreilor? (Exodul 20:8-11)

 

Studiul V – Trimestrul II

Duminică , 27 aprilie 2014

 

Mulţi oameni sunt de părere că sâmbăta este Sabatul evreilor. Totuși Biblia arată că Sabatul a fost păzit de oameni cu multe secole înainte de apariţia evreilor ca popor și că a fost stabilit ca zi de odihnă cu ocazia creării lumii noastre.

Astfel, Geneza 2:1-3 declară că, după ce au fost create toate lucrurile din cele șase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea, „a binecuvântat ziua a șaptea și a sfinţit-o”. Observăm că Dumnezeu i-a oferit zilei de odihnă un loc special între zilele săptămânii. El nu numai că a binecuvântat ziua a șaptea, ci a şi sfinţit-o, ceea ce înseamnă că i-a împrumutat calităţile Sale acestui monument comemorativ.

Geneza 2

1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

1. Compară porunca despre Sabat din Exodul 20:8-11 cu cea din Deuteronomul 5:12-15. Există argumente că Sabatul ar fi doar pentru evrei?

Exodul 20

8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Deosebirea cea mai importantă dintre aceste două referinţe este dată de motivaţia pentru păzirea zilei a șaptea. Textul din Exodul face referire directă la Geneza 2:3, accentuând faptul că Dumnezeu a binecuvântat și a sfinţit ziua de odihnă, iar textul din Deuteronomul arată că motivul pentru păzirea zilei de odihnă este eliberarea evreilor din robia egipteană. Pornind de aici, mulţi conchid că sâmbăta este ziua de odihnă a evreilor, ignorând textul din Exodul care afirmă că ziua a șaptea a fost stabilită de Dumnezeu ca zi de odihnă pentru întreaga omenire, încă de la crearea lumii.

Geneza 2

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Însă eliberarea din Egipt amintită în Deuteronomul 5:15 este simbolul izbăvirii noastre din păcat prin Domnul Hristos. Prin urmare, ziua a șaptea este deopotrivă simbolul creării lumii și al răscumpărării omenirii, două teme aflate într-o strânsă relaţie în Scriptură (Evrei 1:1-3; Coloseni 1:13-20; Ioan 1:1-14). Domnul Isus a putut fi Răscumpărătorul nostru pentru că El este Creatorul nostru. Iar Sabatul zilei a șaptea este simbolul lucrării Sale de Creator și Răscumpărător.

Deuteronomul 5

15. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.

Evrei 1

1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Coloseni 1

13. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,

14. în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

18. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

19. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El

20. şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –

Nu este suficient să pretindem că ne odihnim în Hristos. Cum te ajută păzirea Sabatului zilei a șaptea să găsești această odihnă în El?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 62

 

1. „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde.

2. Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, şi toţi împăraţii, slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.

3. Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.

4. Nu te vor mai numi „Părăsită” şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: „Plăcerea Mea este în ea”, şi ţara ta o vor numi „Beula”, „Măritată”, căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăşi.

5. Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.

6. Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc!

7. Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o laudă pe pământ.

8. Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău pentru care tu te-ai ostenit.

9. Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în curţile Locaşului Meu celui Sfânt.”

10. Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!

11. Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg înaintea Lui.”

12. Ei vor fi numiţi „Popor sfânt”, „Răscumpăraţi ai Domnului”. Iar pe tine te vor numi „Cetate căutată şi nepărăsită”.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO