miercuri, 9 aprilie 2014
Comentariile sunt închise pentru Taxele (Matei 17:24-27)

Taxele (Matei 17:24-27)

 

Studiul II – Trimestrul II

Miercuri , 9 aprilie 2014

 

Legea lui Moise era compusă din legi civile și legi ceremoniale. Legile ceremoniale arătau că templul se afla în centrul vieţii religioase evreieşti. De altfel, în secolul I, templul era singurul lucru care le menţinea viu simţul identităţii naţionale. În timpul Domnului Isus, la Templul din Ierusalim se făceau lucrări de restaurare, conform proiectului lui Irod cel Mare, proiect demarat în anul 20 î.Hr., care avea să se încheie abia în anul 66 d.Hr. Romanii au văzut cât de serioşi erau evreii când era vorba de religia lor şi le-au permis să strângă taxele pentru acoperirea cheltuielilor cerute de întreţinerea templului. Fiecare bărbat evreu cu vârsta de peste douăzeci de ani avea obligaţia de a plăti taxa de jumătate de şechel, indiferent de statutul lui economic (Exodul 30:13; 38:26).

Exodul 30

13. Iată ce vor da toţi cei ce vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.

Exodul 38

26. câte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

5. Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască…” (n.t. – în alte versiuni, „să se poticnească” „să nu-i ofensăm”) Matei 17:24-27. Ce principiu de aici ar trebui să aplicăm în viaţa noastră ?

Matei 17

24. Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
25. „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
26. Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Se pare că perceptorii aveau grijă ca fiecare bărbat să îşi plătească darea pentru templu. Răspunsul lui Petru lasă de înţeles că Isus plătea această dare (Matei 17:24,25), însă Domnul afirmă că nu era potrivit ca El să dea bani pentru întreţinerea casei Tatălui Său.

„Dacă ar fi plătit fără niciun protest, Isus ar fi recunoscut justeţea acestei pretenţii și, în felul acesta, ar fi tăgăduit divinitatea Sa. Dar, deși a socotit că e bine să împlinească cererea, a combătut pretenţia pe care era întemeiată. Procurând mijloacele pentru a plăti taxa, El a dat dovadă de originea Sa divină. El S-a manifestat ca fiind una cu Dumnezeu, arătând astfel că nu avea aceleași obligaţii ca un supus oarecare al stăpânirii.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 434

Domnul Isus a ales să se conformeze autorităţilor şi i-a spus lui Petru că va găsi banul necesar pentru achitarea taxei în gura primului pește pe care îl va prinde cu undiţa. Banul acesta putea acoperi taxa pentru două persoane.

Isus a plătit taxa pentru templu, chiar dacă știa că măreţul edificiu urma să fie distrus în curând (Matei 24:1,2). Ce ne spune aceasta despre obligaţia de a ne aduce darurile și zecimile cu credincioșie, indiferent de problemele care credem că există?

Matei 24

1. La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 44

 
1. Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!
2. Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu pe care l-am ales.
3. Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale,
4. şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă.
5. Unul va zice: „Eu sunt al Domnului!” Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mâna lui: „Al Domnului sunt!”, şi va fi cinstit cu numele lui Israel.
6. Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.
7. Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!
8. Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu demult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!”
9. Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.
10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
11. Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
12. Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
14. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
15. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol şi îngenunchează înaintea lui!
16. O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: „Ha! Ha! m-am încălzit, simt focul!”
17. Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”
18. Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
19. Niciunul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”
20. El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?” –
21. Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
22. Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat. –
23. Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.
24. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
25. Eu zădărnicesc semnele prorocilor mincinoşi şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le prefac ştiinţa în nebunie.
26. Dar întăresc cuvântul robului Meu şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei; Eu zic despre Ierusalim: „Va fi locuit” şi, despre cetăţile lui Iuda: „Vor fi zidite iarăşi şi le voi ridica dărâmăturile.”
27. Eu zic Adâncului: „Usucă-te, şi îţi voi seca râurile.”
28. Eu zic despre Cirus: „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO