miercuri, 12 martie 2014
0

Primii conducători

Studiul XI – Trimestrul I

Miercuri , 12 martie 2014

 

Un fapt deloc de neglijat este acela că Domnul Isus i-a ales pe conducătorii bisericii din rândul oamenilor smeriţi şi cu mai puţină educaţie, şi nu din rândul membrilor Sinedriului care erau învăţaţi şi buni oratori. Pentru a proclama adevărurile care aveau să răscolească lumea, El nu i-a ales pe învăţătorii îngâmfaţi, ci pe nişte oameni neînvăţaţi. Pe aceştia Şi-a propus să-i instruiască şi să-i educe pentru a servi drept conducători ai bisericii Sale. Planul Său era ca aceştia să-i înveţe la rândul lor pe alţii şi să-i trimită în lucrarea de răspândire a Evangheliei. „Pentru a avea succes în lucrarea lor, urma să le fie dată puterea Duhului Sfânt. Nu prin putere sau prin înţelepciune omenească avea să fie vestită Evanghelia, ci prin puterea lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 17

5. Cum ne ajută textele biblice următoare să înţelegem mai bine de ce a ales Hristos conducători pentru biserică din rândul oamenilor smeriţi şi neînvăţaţi, şi nu dintre cei care păreau a avea calităţile necesare pentru conducere? Ţefania 2:3; Matei 11:29; Ieremia 50:31; Isaia 57:15.

Tefania 2

3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.

Matei 11

29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Ieremia 50

31. Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! – zice Domnul Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!

Isaia 57

15. Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
 

Este nevoie să fim precauţi atunci când încercăm să înţelegem motivele pentru care Isus i-a ales pe aceşti oameni. Trebuie să înţelegem că El nu era împotriva oamenilor educaţi. În definitiv, El Însuşi dăduse dovadă, încă de la o vârstă fragedă (Luca 2:46,47), de cunoştinţe bogate. Problema este că, de multe ori, oamenii educaţi, înstăriţi sau puternici nu au dispoziţia de a se smeri, o calitate absolut necesară pentru un conducător, în lipsa căreia Domnul nu poate lucra prin ei. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa: au existat şi oameni educaţi prin care Domnul a lucrat (Nicodim, Iosif din Arimateea, vezi şi Faptele 6:7). Ideea este că, în general, oamenii din această categorie nu sunt deschişi la călăuzirea Duhului Sfânt.

Luca 2

46. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

Fapte 6

7. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

6. Ce însuşiri sunt amintite în 1 Corinteni 9:19 şi Filipeni 2:3? De ce sunt ele esenţiale atât pentru conducători, cât şi pentru oricine mărturiseşte Numele Domnului?

1 Corinteni 9

19. Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.

Filipeni 2

3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

Ce putem face pentru ca aceste trăsături să facă parte din caracterul nostru?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 16

 
1. Trimiteţi miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din Sela, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului!
2. Ca o pasăre fugară, izgonită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. –
3. Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua în amiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!
4. Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri.
5. Şi atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare; şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” –
6. Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.
7. De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului adânc mâhniţi;
8. căci câmpiile Hesbonului lâncezesc, stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustiu: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare.
9. De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
10. S-a dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. – „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.
11. De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harpă, şi inima, pentru Chir-Hares;
12. şi când se va arăta Moabul obosindu-se pe înălţimi şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” –
13. Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.
14. Iar acum Domnul vorbeşte şi zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO