Chemarea la ucenicie a conducătorilor spirituali

 

Studiul XI – Trimestrul I

Sâmbătă , 8 martie 2014

Soarele apune la ora 18:11

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Luca 6:12-16, 20-49; Ioan 16:7-14; Ieremia 50:31; Isaia 57:15; Faptele apostolilor 1.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6:12,13)

Domnul Isus a depus eforturi energice pentru a face ucenici, ştiind că viaţa Lui pe pământ avea să fie scurtă. El S-a dedicat instruirii ucenicilor astfel încât aceştia să poată continua lucrarea după plecarea Sa. El era Învăţătorul, dar şi Instructorul lor. Învăţarea şi instruirea sunt două activităţi înrudite, doar că, de regulă, învăţarea are sensul de împărtăşire a cunoştinţelor, pe când instruirea sugerează formarea, sau calificarea prin practică şi disciplină.

Pregătirea ucenicilor pentru conducere a constat, bineînţeles, şi din însuşirea de cunoştinţe, dar dezvoltarea spirituală era pe primul loc. Pe lângă cunoaşterea doctrinei şi a teologiei, ei aveau nevoie de o experienţă practică în lucrurile privitoare la Dumnezeu, la credinţă, la greutăţi, la sfinţire şi la jertfirea de sine. Numai cunoştinţele nu erau suficiente pentru încercările grele care îi aşteptau. Isus le-a oferit atât cunoştinţe, cât şi experienţă practică.

*

*****

Un proiect pentru inima ta

De meditat: Nedemn este să eviţi lucrurile mărunte, dar necesare, nu să le faci.

„Adevărata soţie şi mamă… îşi va îndeplini datoriile cu demnitate şi voioşie, fără a considera o înjosire să facă ea însăşi, cu mâinile ei, ceea ce este necesar într-o casă bine organizată.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 212

Rugăciune: Te rog din nou, Mântuitorule, ajută-mă să învăţ demnitatea credicioşiei în lucrurile mici ale vieţii!

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 12

 

1. În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit, şi m-ai mângâiat!

2. Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.”

3. Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii

4. şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!

5. Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!

6. Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO