Dărâmarea barierelor

Studiul X – Trimestrul I

Miercuri , 5 martie 2014

 

5. Citeşte Ioan 7:35; 8:47 şi Luca 10:25-37. Ce afirmaţii din aceste texte biblice ne arată că, printre creştinii care caută să facă ucenici din toate popoarele, nu ar trebui să existe bariere sociale, etnice sau de altă natură?

Ioan 7

35. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Omul acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să Se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci?

Ioan 8

47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Luca 10

25. Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”
29. Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
31. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
34. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
37. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Dispreţul unora dintre conducătorii iudei faţă de Isus nu cunoştea margini. Ce situaţie teribilă: tocmai ei, care ar fi trebuit să fie cei dintâi care să-L primească, I s-au opus cu cea mai mare vehemenţă! Preoţii L-au luat în derâdere când străinii înţelegeau că El este Mesia. Ce lecţie însemnată pentru cei care se cred privilegiaţi din punct de vedere spiritual!

În dispreţul lor, ei L-au etichetat zicând că are demon şi numindu-L samaritean. Şi-au bătut joc de mărturia Sa printre greci, manifestându-şi resentimentele faţă de cei de altă naţionalitate şi de altă religie. Pentru ei, însuşi faptul că Isus Se gândise să-i înveţe pe greci era de neconceput! În răspunsul Său, Domnul Hristos a subliniat că, în comparaţie cu naţionalitatea, caracterul este mai important.

Un alt fapt care merită remarcat este acela că El a povestit o întâmplare adevărată cu un samaritean pentru a arăta ce înseamnă să împlineşti cu adevărat Legea lui Dumnezeu. Conducătorii religioşi din parabolă, cu vederile lor înguste, din cauză că suciseră înţelesul legii levitice şi al curăţiei, au trecut pe lângă omul rănit şi au mers înainte. În schimb, samariteanul, un străin dispreţuit, a trecut cu bună ştiinţă peste prejudecăţile etnice şi i-a salvat viaţa. Ce mustrare usturătoare pentru cei care îi resping şi îi desconsideră pe cei în nevoie pe motiv că aceştia nu aparţin aceluiaşi popor, aceluiaşi mediu social sau cultural ca ei!

Care a fost ultima ocazie în care nu ai ajutat pe cineva în nevoie? De ce nu l-ai ajutat? Privind înapoi acum, ce crezi că ar fi trebuit să faci?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 9

 
1. Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
2. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
3. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii.
4. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.
5. Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
7. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.
8. Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel.
9. Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare:
10. „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.”
11. De aceea, Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor:
12. pe sirieni, de la răsărit, pe filisteni, de la apus; şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
13. Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor.
14. De aceea, Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o singură zi.
15. (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.)
16. Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.
17. De aceea, nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
18. Căci răutatea arde ca un foc care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.
19. De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,
20. fiecare jefuieşte în dreapta, şi rămâne flămând, mănâncă în stânga, şi nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare carnea braţului său:
21. Manase mănâncă pe Efraim, Efraim, pe Manase, şi amândoi împreună, pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO