Studiul IX – Trimestrul I

Luni , 24 februarie 2014

 

Din nefericire, dintre toţi oamenii puternici şi influenţi de la începutul secolului I, cei care I-au făcut cele mai multe probleme Domnului Isus şi care I s-au opus pe faţă au fost conducătorii religioşi.

Cu toate acestea, în disputele Sale cu ei, El a manifestat întotdeauna dorinţa de a-i mântui. El nu a căutat argumente, ci a căutat să-i salveze chiar şi pe acei oameni puternici şi influenţi care aveau în cele din urmă să-L condamne la moarte.

2. Citeşte Marcu 2:23-28; 3:1-6; Matei 12:1-16. Ce dovezi avem aici că Domnul Isus căuta să-i câştige pe aceşti oameni, în pofida ostilităţii lor făţişe faţă de El? Ce anume a spus şi a făcut pentru a ajunge la inimile lor?

Marcu 2

23. S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu.
24. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?”
25. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?”
27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;
28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

Marcu 3

1. Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.
2. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!”
4. Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.
5. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.

Matei 12

1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
3. Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
8. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”
9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
15. Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii
16. şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut;

Este interesant de remarcat că, în disputele cu conducătorii religioşi, Isus a făcut referiri la Scriptură şi chiar la istoria sacră, fapt care ar fi trebuit să găsească ecou în sufletele lor. El a făcut apel la două surse care ar fi trebuit să îi unească. Bunăoară, când a afirmat că mila este mai importantă decât ritualul, El a citat din Biblie, încercând să-i ajute pe conducători să aprofundeze cunoaşterea Legii pe care declarau că o preţuiau şi o susţineau cu atâta ardoare şi devotament.

În cuvântarea Sa despre ce este bine să se facă în ziua de Sabat, Isus a apelat la regulile bunului-simţ şi ale omeniei, cu care şi ei ar fi trebuit să se identifice. Problema era că, în ranchiuna şi ura lor, ei nu au reuşit să înţeleagă nici măcar acest lucru.

În final, minunile însele ar fi trebuit să fie pentru ei dovada cea mai evidentă că, printre ei, Se afla un Om extraordinar.

E uşor să ne minunăm de orbirea şi de împietrirea inimii acestor oameni, dar ce putem face pentru a ne asigura că, în dorinţa noastră de a proteja un lucru la care nu vrem să renunţăm, nu ne închidem inima în faţa primirii unei lumini mai mari de la Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Cântarea cântărilor 8

 
1. O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
2. Te-aş lua şi te-aş aduce acasă la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
3. Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –
5. Cine este aceea care se suie din pustiu, rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea”? –
6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.
8. Avem o soră micuţă care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?
9. Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar, dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –
10. Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –
13. Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –
14. Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO