Vameşii şi păcătoşii
Studiul VII – Trimestrul I
Joi , 13 februarie 2014
Ne este greu să ne imaginăm cum ar fi arătat lumea noastră dacă nu ar fi apărut păcatul. Deşi au trecut atâtea milenii, frumuseţea naturii încă mai mărturiseşte despre măreţia, puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Mintea noastră întunecată de păcat cu greu reuşeşte să înţeleagă cum ar fi arătat oamenii şi relaţiile dintre ei dacă lumea noastră nu ar fi căzut în păcat. Ceea ce ştim fără umbră de îndoială este faptul că deosebirile de clasă, prejudecăţile şi graniţele culturale şi etnice nu ar fi existat.
Pe de altă parte, se poate afirma că nu este posibil ca aceste graniţe să dispară înainte de revenirea Domnului Hristos. Dimpotrivă, pe măsură ce starea lumii se înrăutăţeşte, ne putem aştepta ca barierele acestea să devină mai evidente. Totuşi noi suntem creştini şi trebuie să depunem eforturi pentru a depăşi aceste bariere care au produs atâta durere şi suferinţă, mai cu seamă celor pe care societatea îi respinge ca pe nişte oameni vrednici de cel mai mare dispreţ.
5.Reciteşte Matei 9:9-13. Ce elemente din afirmaţiile Domnului Hristos şi din atitudinea Sa arată care este esenţa creştinismului? Acordă o atenţie specială cuvintelor citate de El din Vechiul Testament: „Bunătate voiesc, nu jertfe” (Osea 6:6). De ce este necesar să fim atenţi să nu ne facem şi noi vinovaţi de atitudinea pe care El o condamnă aici (mai ales dacă luăm în considerare faptul că fiecare dintre noi este, într-o anumită măsură, produsul societăţii în care trăieşte, este influenţat de prejudecăţile şi de barierele sociale specifice zonei)?
Matei 9
9. De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El. 10. Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. 11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. 13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”„Fariseii priveau la Hristos cum stătea la masă cu vameşii şi cu păcătoşii. El era calm şi stăpân pe sine, amabil, politicos şi prietenos; deşi nu s-au putut abţine să nu o admire, scena aceasta era atât de diferită de modul lor de a se purta, încât nu au suportat să o mai privească. Fariseii îngâmfaţi se înălţau pe ei înşişi şi îi desconsiderau pe cei care nu fuseseră binecuvântaţi cu aceleaşi privilegii şi cu aceeaşi lumină ca ei. Ei îi urau şi îi dispreţuiau pe vameşi şi pe păcătoşi. Cu toate acestea, în ochii lui Dumnezeu, vina lor era mai mare. Lumina cerească strălucea pe cărarea lor, zicând: «Iată drumul, mergeţi pe el!»; însă ei au refuzat cu nesocotinţă acest dar.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 5, p. 1088
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Eclesiastul 9
1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 2. Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure! 3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. 4. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. 6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7. Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. 9. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşarte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. 10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! 11. Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. 12. Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. 13. Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare. 14. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei. 15. În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. 16. Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă. 17. Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni. 18. Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
