Cei mai jos dintre cei de jos
Studiul VII – Trimestrul I
Marți , 11 februarie 2014
3. Citeşte Marcu 5:1-20. Compară situaţia în care se găsea acest om cu cea a persoanelor fără adăpost din vremea noastră. Compară starea lui de sănătate mintală cu cea a unui bolnav psihic. Ce deosebiri şi ce asemănări ai găsit? Cum sunt trataţi în societatea modernă oamenii care suferă de o boală mintală? Cum explicăm faptul că Isus îl îndeamnă pe acest bărbat să-şi povestească experienţa vindecării, în timp ce, în cazul altora, insistă ca vindecarea sau minunea să nu fie destăinuită?
Marcu 5
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” 8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!” 9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.” 10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare. 14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.Ne este dificil să ne imaginăm starea oribilă în care se afla acest om, care îşi ducea zilele într-un cimitir. Deşi unii susţin că el era pur şi simplu nebun, textul biblic susţine altceva. (Dacă e vorba doar despre un caz de nebunie, cum explicăm ce s-a întâmplat cu porcii?)
Ceea ce trebuie să reţinem din această istorisire este faptul că nu avem voie să ignorăm nicio fiinţă umană, nici chiar pe cei alienaţi mintal (fie ei posedaţi de demoni, afectaţi de boli mintale sau de consumul de droguri). În unele cazuri, este nevoie de ajutor de specialitate.
Creştinii nu trebuie să uite că Hristos a murit pentru toţi, inclusiv pentru cei despre care credem că nu pot fi ajutaţi. Toţi merită să fie trataţi cu îndurare, cu respect şi cu bunătate. Şi apoi, cine suntem noi ca să decidem ce cazuri sunt fără speranţă, aflate dincolo de puterea lui Dumnezeu? Din perspectiva noastră, situaţia pare fără rezolvare, însă, din perspectiva lui Dumnezeu, fiecare om are o valoare infinită. În lucrarea noastră cu oamenii foarte tulburaţi şi distruşi, să nu uităm că, dacă nu ar fi fost adusă jertfa de pe Golgota, situaţia noastră, a tuturor, ar fi fost fără speranţă.
Gândeşte-te la câteva persoane cunoscute sau apropiate care, din diferite cauze, sunt într-o stare foarte rea din punct de vedere mintal, spiritual sau fizic. Încearcă să le vezi prin ochii Dumnezeului nostru iubitor. Ce poţi face (în afară de rugăciune) pentru a sluji nevoilor lor şi pentru a le arăta o licărire din dragostea Sa?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Eclesiastul 7
1. Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii. 2. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. 3. Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. 4. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5. Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. 6. Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. 7. Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima. 8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. 9. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. 10. Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înţelepciune întrebi aşa. 11. Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult, pentru cei ce văd soarele. 12. Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. 13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? 14. În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. 15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! 22. Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. 23. Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. 24. Cu mult mai departe decât era mai înainte, şi ce adâncă! Cine o va putea găsi? 25. M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. 26. Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul; 28. iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea. 29. Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
