Studiul II – Trimestrul I

Vineri , 10 ianuarie 2014

Soarele apune la ora 16:56

 

Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, capitolul „Învăţătura prin parabole” (p. 17-27).

„Isus dorea să stârnească întrebări. El dorea să-i trezească pe cei nepăsători şi să imprime adevărul în inimă. Învăţătura prin parabole era obişnuită şi atrăgea respectul şi atenţia nu numai a iudeilor, ci şi a celor aparţinând altor naţiuni. […]

De asemenea, Domnul Hristos avea de prezentat adevăruri pe care oamenii nu erau pregătiţi să le primească şi nici să le înţeleagă. Şi pentru acest motiv, El i-a învăţat prin parabole. Punând în legătură învăţătura Sa cu scenele din viaţă, din experienţă sau din natură, El le câştiga atenţia şi le mişca inimile. Mai târziu, când priveau la lucrurile pe care El le folosise pentru a-Şi ilustra învăţăturile, ei îşi aduceau aminte de cuvintele divinului Învăţător. […]

Domnul Hristos căuta calea de a ajunge la fiecare inimă. Folosind o diversitate de ilustraţii, El nu numai că a prezentat adevărul în diferitele lui aspecte, ci a făcut apel la diferiţii Lui ascultători.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 21, 22

Întrebări pentru discuţie

1. Prezentaţi în cadrul grupei răspunsul dat la întrebarea de la secţiunea de duminică. Ce puteţi învăţa din răspunsurile celorlalţi membri ai grupei?

2. Isus a utilizat imagini şi metafore inspirate din lucrurile cu care ascultătorii Săi erau foarte familiarizaţi. Ce imagini şi metafore inspirate din lucrurile specifice vremii noastre putem folosi pentru a transmite adevăruri spirituale?

3. Deşi Isus a utilizat metafore inspirate din viaţa rurală, o mare parte dintre creştinii de la început locuiau în cetăţi. Ce imagini din viaţa citadină putem găsi în scrierile lui Pavel şi în alte cărţi ale Noului Testament?

4. Care sunt elementele componente ale unei povestiri bune? Ce rol îndeplineşte fiecare? Cum ne putem forma obiceiul de a întrebuinţa aceste elemente în mărturia noastră?

5. Citeşte Luca 16:19-31. Ce fel de parabolă este aceasta? Ce lecţii putem desprinde de aici cu privire la utilizarea ficţiunii în transmiterea mesajelor spirituale?

Luca 16

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
20. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
29. Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
30. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
31. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 6

 
1. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
2. dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3. fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
4. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
5. Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului…
6. Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
7. Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân;
8. totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?
10. Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11. Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
12. Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
13. clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele.
14. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri.
15. De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16. Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17. ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău,
19. martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
20. Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21. leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.
22. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare!
23. Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.
27. Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?
28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?
29. Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
31. şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
32. Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33. Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;
35. nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO