Încheierea judecăţii
Studiul 9 – Trimestrul IV
Miercuri , 27 noiembrie 2013
6. Reciteşte Daniel 7. Care sunt urmările judecăţii preadvente?
Daniel 7
1. În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. 4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. 5. Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!” 6. După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire. 7. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. 10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars. 12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. 13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: 17. „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. 18. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.” 19. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; 20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 23. El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. 25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. 26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 27. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” 28. Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”Judecata are mai multe urmări majore:
1. Fiul omului este încoronat. El primeşte „stăpânire, slavă şi putere împărătească” (Daniel 7:14).
2. Sfinţii primesc împărăţia pentru totdeauna. Judecata are în vedere binele lor (Daniel 7:22). Sfinţii au, în mod neîndoielnic, o relaţie foarte strânsă cu Fiul omului. În momentul în care primeşte Împărăţia, Fiul omului îi invită pe sfinţi să I se alăture, pentru că Împărăţia Lui este şi Împărăţia lor (Daniel 7:27). Prin urmare, judecata face posibilă reunirea Împăratului veşnic cu poporul Său. Aceasta este răsplata cea mare, dorită de ambele părţi.
3. Rebeliunea este înfrântă şi răzvrătiţii nimiciţi. Duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt judecaţi. După ce face război cu sfinţii, cornul mic este învins şi nimicit pentru totdeauna (Daniel 7:25,26).
4. Este demonstrată dreptatea absolută a lui Dumnezeu. Judecata din curtea cerească este publică, îngerii având posibilitatea de a participa la cercetări. Toţi pot vedea că Dumnezeu acţionează în mod echilibrat, împletind dragostea cu dreptatea. De aceea, în final, toţi vor recunoaşte că Dumnezeu a procedat drept, vor recunoaşte că El este drept şi că El este dragoste. Întreaga procedură urmăreşte să ofere asigurarea că universul va fi un loc sigur pentru eternitate (vezi Psalmii 51:4; Romani 3:4).
Psalmii 51
4. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.Romani 3
4. Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”Judecata preadventă conduce la împlinirea speranţelor lui Dumnezeu şi ale credincioşilor. Dorinţa lui Dumnezeu este să îi salveze pe copiii Săi şi să elimine păcatul, fără a lăsa vreo umbră de îndoială cu privire la dragostea şi la dreptatea Sa. Năzuinţa tuturor oamenilor este să fie eliberaţi de păcat şi de apăsarea lui şi să se bucure de viaţă veşnică în prezenţa Aceluia care îi iubeşte. Astfel, judecata devine garanţia relaţiei veşnice, bazate pe încredere, dintre Dumnezeu şi fiinţele pe care le-a creat.
„Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la Acela care a creat toate lucrurile se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin toate domeniile spaţiului infinit. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 678
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 112
1. Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! 2. Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. 3. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci. 4. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. 5. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! 6. Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. 7. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. 8. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. 9. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. 10. Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte. Poftele celor răi rămân neîmplinite. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
