Ziua Ispăşirii din viaţa lui Isaia
Studiul 6 – Trimestrul IV
Joi , 7 noiembrie 2013
În viziunea din Isaia 6:1-6, profetul Îl vede pe Împăratul cerului stând în templu pe un tron „foarte înalt”. Avem aici o scenă a judecăţii, anunţată deja în capitolul 5:16. Profetul are ocazia de a-L privi pe adevăratul Împărat, care este identificat în Evanghelia după Ioan ca fiind Isus Hristos (Ioan 12:41).
Isaia 6
1. În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. 5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” 6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.Ioan 12
41. Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.Deşi era profetul lui Dumnezeu şi îi chema pe alţii la pocăinţă, Isaia a înţeles că nu putea să stea în prezenţa Divinităţii. În faţa sfinţeniei şi a slavei lui Dumnezeu, el şi-a văzut propria păcătoşenie şi a văzut, totodată, şi necurăţia poporului. Sfinţenia nu este compatibilă cu păcatul. La fel ca Isaia, trebuie să înţelegem că, dacă ne bazăm pe noi înşine, nu putem să rămânem în picioare la judecată. Singura noastră speranţă este posibilitatea de a avea un Înlocuitor.
7. Ce aluzii la Ziua Ispăşirii putem găsi în Isaia 6:1-6?
Isaia 6
1. În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. 5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” 6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.Isaia are o experienţă personală a Zilei Ispăşirii. Templul plin de fum, împreună cu altarul, judecata şi ispăşirea pentru păcat şi necurăţie ne trimit cu gândul la Ziua Ispăşirii. În rolul de preot este un serafim (literal, „Cel ca o flacără de foc”) care ia un cărbune de pe altar (unde se afla, probabil, o jertfă) ca să facă ispăşire pentru păcatul profetului.
Avem aici o ilustrare sugestivă pentru curăţirea de păcat care devine posibilă prin jertfa Domnului Isus şi prin slujirea Sa preoţească. Isaia şi-a dat seama că era vorba despre un ritual de curăţire şi a aşteptat liniştit ca buzele să-i fie atinse de cărbune. Apoi, a fost anunţat că, prin această atingere, „nelegiuirea [lui] este îndepărtată şi păcatul [lui] este ispăşit” (Isaia 6:7). Forma verbelor din acest verset (diateza pasivă) ne arată că iertarea este oferită de Cel care stă pe scaunul de domnie. Aşadar, Judecătorul îndeplineşte, în acelaşi timp, şi rolul de Mântuitor.
Isaia 6
7. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”Lucrarea lui Dumnezeu de curăţire ne conduce de la frică (exprimată de Isaia prin cuvintele „Vai de mine!”) la curaj („Iată-mă, trimite-mă!”). Cunoaşterea lucrării care se desfăşoară în cer în Ziua Ispăşirii ne pregăteşte pentru misiune, întrucât cunoaşterea adevărată ne oferă convingere şi încredere. Noi ştim că la judecată avem un Înlocuitor, pe Isus Hristos, şi că neprihănirea Sa (simbolizată de sângele Său) ne face în stare să rămânem în picioare, fără teamă de condamnare (Romani 8:1). Recunoştinţa este motivaţia plecării în misiune. Păcătoşii achitaţi sunt cei mai buni ambasadori ai cerului (2 Corinteni 5:18-20), deoarece ei ştiu din ce i-a scos Dumnezeu.
Romani 8
1. Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.2 Corinteni 5
18. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; 19. că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 92
1. (Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte, 2. să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea, credincioşia Ta, 3. cu instrumentul cu zece corzi şi cu lăuta, în sunetele harpei. 4. Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale. 5. Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale! 6. Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el. 7. Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie. 8. Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci! 9. Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi. 10. Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt. 11. Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi. 12. Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. 13. Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. 14. Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi, 15. ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
