duminică, 3 noiembrie 2013
0

Curăţirea anuală

 

Studiul 6 – Trimestrul IV

Duminică , 3 moiembrie 2013

 

1. Pentru ce se făcea ispăşire în Ziua Ispăşirii? Leviticul 16:16,30

Leviticul 16

16. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.
30. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să vă curăţaţi: veţi fi curăţaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.

De-a lungul unui an, erau transferate asupra sanctuarului tot felul de păcate şi de necurăţii ritualice. Ziua Ispăşirii era momentul îndepărtării lor. Ritualul era format din trei părţi principale:

(1) Preotul aducea o jertfă de ispăşire pentru el însuşi. Marele-preot aducea un viţel ca jertfă pentru păcatele sale, asigurându-se, astfel, că era curat înainte de a intra în sanctuar şi de a îndeplini ritualul de curăţire a acestuia.

(2) Aducerea ca jertfă de ispăşire a ţapului „pentru Domnul” (Leviticul 16:8). În decursul anului, jertfele pentru ispăşire (curăţire) „aduceau” toate păcatele israeliţilor în sanctuar. În Ziua Ispăşirii, toate aceste păcate erau îndepărtate din sanctuar prin intermediul sângelui ţapului „pentru Domnul”.

Leviticul 16

8. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel.

(3) Ritualul de eliminare a păcatului prin ţapul pentru Azazel.  Dumnezeu dorea să scoată păcatele afară din sanctuar şi din tabăra poporului Său. În acest scop, cel de-al doilea ţap era trimis în pustie.
 

2. Ce se făcea cu ţapul pentru Azazel şi simboliza acest lucru? Leviticul 16:15

Leviticul 16

15. Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.

În cazul ţapului pentru Domnul, nu avea loc o mărturisire a păcatului şi nici punerea mâinilor, deci sângele acestei jertfe nu purta păcatul, el nu întina, ci, dimpotrivă, curăţa. Rezultatul este descris în versetele 16 şi 20. Marele-preot făcea ispăşire cu sângele ţapului pentru Domnul, curăţind întregul sanctuar şi, totodată, poporul, astfel încât, în momentul în care sanctuarul era curăţit de păcatele poporului, poporul însuşi era curăţit de aceste păcate. Prin urmare, Ziua Ispăşirii era o zi unică, deoarece numai atunci devenea curat şi poporul, şi era curat şi sanctuarul.

De asemenea, merită subliniată ideea că Ziua Ispăşirii constituia faza a doua a ispăşirii. Prima fază se derula pe parcursul anului şi era perioada în care israeliţii primeau iertare. Păcatele lor nu erau şterse, ci erau încredinţate lui Dumnezeu Însuşi, care promisese să Se ocupe de ele. În schimb, a doua fază nu mai avea în vedere iertarea, întrucât poporul era deja iertat. De altfel, verbul „a ierta” nu mai apare deloc în Leviticul 16 sau în Leviticul 23:27-32. Aceasta ne arată că planul de mântuire nu urmăreşte în mod exclusiv iertarea păcatelor, idee care capătă şi mai mult sens atunci când este privită în contextul mai larg al marii lupte.

Leviticul 23

27. „În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.
28. Să nu faceţi nicio lucrare în ziua aceea, căci este ziua Ispăşirii, când trebuie făcută ispăşire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
29. Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui.
30. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare îl voi nimici din mijlocul poporului lui.
31. Să nu faceţi nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
32. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”

*

*********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 88

1. (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2. S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3. căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
4. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
5. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
6. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7. Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
8. Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
9. Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!
10. Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)
11. Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?
12. Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?
13. Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
14. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?
15. Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.
16. Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17. Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
18. Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO