Credinţa care lucrează prin fapte

Studiul 10 – Trimestrul III

Joi , 5 septembrie 2013

 

Domnul Isus a dezvăluit mila şi iubirea Tatălui prin minunile pe care le-a făcut. El a vindecat corpul omenesc lovit de paralizie, arătând astfel că avea o putere şi mai mare, aceea de a vindeca sufletul paralizat. A vindecat braţele şi picioarele bolnave ale oamenilor, pentru că dorea şi mai mult să le vindece inimile şi gândurile bolnave. Minunile Sale ne oferă câteva lecţii despre exercitarea credinţei şi, totodată, despre creştere şi schimbare.

Una dintre lecţiile cele mai impresionante despre puterea credinţei se găseşte în minunea vindecării bolnavului de la scăldătoarea Betesda. Bărbatul acesta zăcuse pe marginea scăldătorii vreme de treizeci şi opt de ani şi îşi pierduse orice speranţă. Părea condamnat la o viaţă de mizerie, sărăcie şi suferinţă. Însă atunci a venit Isus.

8. Citeşte Ioan 5:1-14. De ce crezi că i-a adresat Isus întrebarea: „Vrei să te faci sănătos?” Nu era normal ca un om bolnav de atâta timp să îşi dorească vindecarea? Care a fost intenţia lui Isus aici? Cum a răspuns bolnavul?

Ioan 5

1. După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
8. „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”
9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.
10. Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.”
11. El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.”
12. Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”?”
13. Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
14. După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”

Domnul Isus nu ia în seamă lamentarea bărbatului bolnav, ci îi spune direct: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă” (Ioan 5:8). Întrebarea fundamentală era aceasta: Avea acest om sărman să creadă în cuvântul lui Hristos şi să acţioneze în consecinţă, în ciuda situaţiei în care era? În clipa în care a luat decizia de a asculta întocmai de cuvântul lui Hristos, a fost vindecat. Darul vindecării s-a aflat în cuvântul Său. Cuvântul acesta a purtat cu el puterea Duhului Sfânt de a aduce la îndeplinire ceea ce a spus Hristos.

„Când crezi făgăduinţa – când crezi că eşti iertat şi curăţit – Dumnezeu face din aceasta o realitate; eşti vindecat, întocmai cum i-a dat Domnul Hristos celui paralizat puterea de a umbla, îndată ce a crezut că este vindecat. Tot aşa se va întâmpla şi cu tine în momentul în care vei crede.

Nu aştepta să simţi că eşti sănătos, ci spune: «Eu cred acest fapt; şi este aşa nu pentru că eu simt, ci pentru că Dumnezeu a făgăduit.»” – Ellen G.White, Calea către Hristos, p. 51

De ce este important să crezi făgăduinţele lui Dumnezeu despre iertare, mai cu seamă atunci când te simţi condamnat şi vinovat de păcatele săvârşite? De ce este necesar ca iertarea să preceadă reforma în vieţile noastre? De ce este important să avem convingerea că putem fi biruitori chiar acum, prin puterea Domnului Hristos?

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 29

1. (Un psalm al lui David.) Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste.
2. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
3. Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari.
4. Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.
5. Glasul Domnului sfărâmă cedrii; Domnul sfărâmă cedrii Libanului;
6. îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
7. Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,
8. glasul Domnului face să se cutremure pustiul; Domnul face să tremure pustiul Cades.
9. Glasul Domnului face pe cerboaice să nască; El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
10. Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
11. Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântă pe poporul Său cu pace.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO