Studiul 2 – Trimestrul III

Marti , 9 iulie 2013

 

Domnul Isus Îşi făcea în mod frecvent timp pentru rugăciune personală, dar în multe ocazii i-a încurajat pe ucenicii Săi cei mai apropiaţi să se roage împreună cu El. Odată, le-a cerut lui Petru, Iacov şi Ioan să-L însoţească pe Muntele Schimbării la Faţă (Matei 17:1,2). De asemenea, în Ghetsimani i-a îndemnat să I se alăture în rugăciune (Luca 22:39-46). Rugăciunea colectivă are o putere deosebită.

Matei 17

1. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Luca 22

39. După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42. zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46. şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

4. Studiază cu atenţie Matei 18:19,20. Redă pe scurt declaraţia Domnului Isus.

Matei 18

19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

„Făgăduinţa este dată cu condiţia ca poporul lui Dumnezeu să înalţe rugăciuni colective şi, ca răspuns la aceste rugăciuni, se poate aştepta o putere mai mare decât cea care vine în urma rugăciunii personale. Puterea oferită va fi proporţională cu unitatea membrilor şi cu dragostea lor pentru Dumnezeu şi unul pentru altul.” – Ellen G. White, The Central Advance, 25 februarie 1903

John Bunyan nota: „Poţi face mai mult decât să te rogi după ce te-ai rugat, însă nu şi înainte de a te fi rugat.” Când ne rugăm împreună, cu seriozitate şi sinceritate, Duhul Sfânt intervine prin minuni.

5. Citeşte Faptele 12:1-16. În ce situaţie se afla Petru aici? Care a fost atitudinea bisericii? Ce ne spune acest pasaj despre puterea rugăciunii colective?

Fapte 12

1. Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască;
2. şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. –
4. După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului.
5. Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6. În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”
9. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10. După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
11. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”
12. După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
13. A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
14. A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15. „Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
16. Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.

În acest caz, Petru a fost eliberat din închisoare în mod minunat. Experienţa a fost atât de intensă, încât apostolul nu a înţeles de la început dacă ceea ce i se întâmpla era real sau doar un vis. Abia după ce a trecut de porţile închisorii, şi-a dat seama că fusese într-adevăr eliberat. Ceea ce trebuie remarcat aici este menţionarea de două ori a faptului că biserica se ruga pentru el. Şi nu este de mirare, dacă ne gândim cât de dificilă era situaţia. Fără îndoială că şi noi am proceda la fel, mai ales dacă ne-am confrunta cu o problemă la nivel de biserică.

====================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Iov 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10. Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14. Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc.
15. Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
16. Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
18. Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor.
20. Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21. Trage-Ţi mâna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22. Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23. Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24. Pentru ce Îţi ascunzi Faţa şi mă iei drept vrăjmaş?
25. Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26. Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?
27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
28. când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO