Mare este Domnul!
Studiul 13 – Trimestrul II
Duminică , 23 iunie 2013
1. Citeşte Maleahi 1. Ce problemă pune profetul în discuţie aici? Ne facem şi noi vinovaţi de atitudinea dezaprobată aici?
Maleahi 1
1. Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi: 2. „V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov, 3. şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustiu. 4. Iar dacă ar zice Edomul: „Suntem nimiciţi, dar vom ridica iarăşi dărâmăturile!”, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: „Ţara răutăţii” şi „Poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna”! 5. Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta şi veţi zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!” 6. Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?” 7. Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate! Şi dacă ziceţi: „Cu ce Te-am spurcat?” Prin faptul că aţi zis: „Masa Domnului este de dispreţuit!” 8. Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea? – zice Domnul oştirilor. 9. Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă când mâinile voastre fac astfel de lucruri? – zice Domnul oştirilor. 10. Cine din voi va închide porţile, ca să n-aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute! 11. Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor. 12. Dar voi îl pângăriţi prin faptul că ziceţi: „Masa Domnului este spurcată şi ce aduce ea este o mâncare de dispreţuit!” 13. Voi ziceţi: „Ce mai osteneală!” şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav. Iată darurile de mâncare pe care le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? – zice Domnul. 14. Nu! Blestemat să fie înşelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, şi totuşi juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită bolnavă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri.Maleahi aşază în contrast dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său cu atitudinea preoţilor pe care îi acuză de păcatul sfidării Numelui Sfânt al lui Dumnezeu. Când îndeplineau slujbele de la templu, aceşti urmaşi ai lui Aaron acceptau animale de jertfă şchioape, oarbe şi bolnave. Din cauza aceasta, poporul era tentat să creadă că jertfele nu erau importante. Totuşi, în pustie, Dumnezeu le spusese lui Aaron şi fiilor lui că animalele de jertfă trebuie să fie desăvârşite din punct de vedere fizic, fără cusur (vezi Leviticul 1:1-3; 22:19).
Leviticul 1
1. Domnul a chemat pe Moise; i-a vorbit din Cortul întâlnirii şi a zis: 2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă. 3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.Leviticul 22
19. să ia o parte bărbătească fără cusur din boi, miei sau capre, pentru ca jertfa să fie primită.În continuare, profetul prezintă trei motive principale pentru care Dumnezeu merita să fie onorat şi respectat de israeliţi. În primul rând, El este Tatăl lor. Dacă fiii îşi onorează părinţii, cu atât mai mult israeliţii aveau datoria să-L respecte pe Tatăl lor ceresc. În al doilea rând, El este Stăpânul şi Domnul lor. Dacă slugile se supun stăpânilor lor, cu atât mai mult poporul trebuia să se supună lui Dumnezeu. În al treilea rând, dacă un împărat pământesc nu ar accepta un animal cu defecte sau bolnav ca dar din partea unuia dintre supuşii Săi, cu atât mai mult nu poate accepta un asemenea dar Domnul, care este un Împărat mare. Aşadar, Maleahi îi întreabă de ce se înfăţişează ei cu astfel de animale înaintea Împăratului împăraţilor, înaintea Aceluia care stăpâneşte peste întregul pământ.
Dar motivul pentru care faptele lor sunt şi mai respingătoare în ochii lui Dumnezeu este acela că toate jertfele arătau spre Isus, Fiul Său fără prihană (Ioan 1:29; 1 Petru 1:18,19). Animalele trebuiau să fie fără cusur pentru că Isus este fără cusur, astfel încât jertfa Sa pentru noi este desăvârşită.
Ioan 1
29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!1 Petru 1
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.„Spre cinstea şi slava lui Dumnezeu, Fiul Său preaiubit – Garantul şi Înlocuitorul nostru – a fost oferit şi depus în închisoarea mormântului. Mormântul proaspăt săpat L-a ţinut închis între pereţii lui de stâncă. Dacă un singur păcat ar fi pătat caracterul Său, atunci piatra de la uşa odăii Sale de stâncă nu ar fi fost dată niciodată la o parte, iar lumea, cu povara ei de vinovăţie, ar fi pierit” – Ellen G. White, Manuscript Releases, vol. 10, p. 385. Nu e de mirare atunci de ce era necesar ca jertfele să fie „fără cusur”.
=======================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Estera 7
1. Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. 2. În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” 3. Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea! 4. Căci eu şi poporul meu suntem vânduţi să fim nimiciţi, înjunghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.” 5. Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?” 6. Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. 7. Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului. 8. Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?” Cum au ieşit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au şi acoperit faţa lui Haman. 9. Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” 10. Şi au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
