Cuvinte de mângâiere
Studiul 11
Duminica , 9 iunie 2013
1. Care este mesajul principal din Zaharia 1? Opreşte-te în mod special asupra versetului 3. Ce îndemn este dat aici?
Zaharia 1
1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2. „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. 3. Spune-le, dar: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. 4. Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5. Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? 6. Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: „Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!” 7. În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 8. M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. 9. Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!” 10. Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” 11. Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” 12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?” 13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine. 14. Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion 15. şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.” 16. De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.” 17. Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.” 18. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! 19. Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.” 20. Domnul mi-a arătat patru fierari. 21. Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”Sfârşitul exilului babilonian şi întoarcerea în patrie le-au adus iudeilor multă bucurie, dar şi multă îngrijorare. Aveau ei să ajungă cu bine în ţara lor sau aveau să fie hărţuiţi din nou de duşmani? Le iertase Dumnezeu necredincioşia sau aveau să fie pedepsiţi în continuare din cauza ei? Ce avea Dumnezeu în plan cu ei şi cu celelalte popoare?
În viziunea lui Zaharia, Îngerul Domnului vine să mijlocească pentru Iuda şi pune în versetul 12 întrebarea: „Până când?” În Biblie, această întrebare este adresată de obicei de popor atunci când trece printr-un necaz şi cere ajutorul Domnului (Psalmii 74:10; Isaia 6:11; Daniel 8:13). În acest context, răspunsul conţine vorbe bune şi de mângâiere şi este oferit îngerului interpret care, la rândul său, îl transmite profetului.
Psalmii 74
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?Isaia 6
11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.Daniel 8
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”Îngerul îi spune apoi lui Zaharia să vestească faptul că Domnul era „plin de o mare gelozie” pentru Ierusalim (Zaharia 1:14). Cuvântul „gelozie” poate avea conotaţii negative, dar în Biblie poate face referire şi la dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu Îşi iubea poporul şi Se aştepta la credincioşie din partea lui.
Pe de altă parte, îngerul îi spune că Domnul era „plin de o mare mânie” faţă de popoarele care s-au purtat cu atâta barbarie faţă de poporul Său. În esenţă, acuzaţia adusă popoarelor este aceea că au depăşit limitele disciplinei pe care El a vrut să o aplice poporului Său şi i-au tratat cu o cruzime exagerată pe prizonierii de război.
Dumnezeu a fost într-adevăr mânios pe iudei, dar le promite că îi va mângâia. Zaharia este trimis să le dea vestea că intenţia Sa era să Se întoarcă spre Ierusalim cu milă, să mângâie poporul (vezi Isaia 40:1) şi să-Şi verse mânia asupra duşmanilor Săi. Ierusalimul avea să fie rezidit şi avea să fie iarăşi cetatea Domnului.
Isaia 40
1. „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.Reciteşte Zaharia 1:3. Cum putem „să ne întoarcem” la Domnul?
=================================================================
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Neemia 6
1. Nu pusesem încă uşile porţilor, când Sanbalat, Tobia, Gheşem, arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură. 2. Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono.” Îşi puseseră de gând să-mi facă rău. 3. Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” 4. Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns. 5. Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. 6. În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor 7. şi că ai pus chiar proroci ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino, dar, şi să ne sfătuim împreună.” 8. Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” 9. Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă! 10. M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului: căci vin să te omoare şi au să vină noaptea să te omoare.” 11. Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!” 12. Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint. 13. Şi, câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem şi că am să urmez sfaturile lui, şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară. 14. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, prorociţa, şi de ceilalţi proroci care căutau să mă sperie! 15. Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. 16. Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. 17. În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeea, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el. 18. Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia. 19. Vorbeau bine de el chiar în faţa mea şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
