joi, 16 mai 2013
0

În adâncul mării

Studiul 7 – Trimestrul II

Joi , 16 mai 2013

 

Cartea lui Mica începe cu descrierea pedepselor, dar se încheie prin cuvinte de speranţă. Unii oameni încearcă să înlăture sau să nege realitatea pedepselor lui Dumnezeu. Însă prin aceasta ei cad în aceeaşi capcană în care au căzut şi contemporanii lui Mica, cei care credeau că Dumnezeu nu va pedepsi niciodată poporul ales.

Dar dreptatea este reversul dragostei şi al preocupării lui Dumnezeu pentru noi. Vestea bună anunţată de Mica este aceea că pedeapsa nu e niciodată ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. În Scriptură, Domnul trece mereu de la judecată la iertare, de la pedeapsă la har şi de la suferinţă la speranţă.

6. Ce referiri la Evanghelie se fac în Mica 7:18-20? Ce speranţă găsim aici? De ce avem o nevoie disperată de ea?

Mica 7

18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
19. El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
20. Vei da cu credincioşie lui Iacov şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.

Ultimele versete din cartea lui Mica conţin cuvintele de laudă şi de speranţă ale profetului. Întrebarea: „Care Dumnezeu este ca Tine…?” ne trimite cu gândul la semnificaţia numelui Mica – „Cine este ca Dumnezeu?”. Prin această întrebare se subliniază unicitatea lui Dumnezeu şi adevărul că nu mai este nimeni ca El. De fapt, cine poate fi ca El? Numai El este Creatorul. Toate celelalte fiinţe sunt create. Dar ceea ce contează în primul rând este caracterul Său: Dumnezeu este plin de har, dispus să ierte, gata să facă tot ce ţine de El pentru a ne scăpa de pedeapsa eternă pe care o merităm din plin. El a fost dispus să facă toate aceste lucruri pentru poporul evreu şi este dispus să le facă şi pentru noi.

Poate că astăzi ne aflăm într-o situaţie dificilă sau trecem printr-o experienţă dureroasă care ne determină să ne întrebăm de ce îngăduie Dumnezeu să ni se întâmple astfel de lucruri. Uneori e prea greu să înţelegem de ce trebuie să trecem prin asemenea încercări. În aceste momente, speranţa noastră se îndreaptă spre Domnul care promite că va arunca păcatele noastre în adâncurile mării. Când ne aducem aminte ce a făcut El pentru noi în trecut, viitorul nostru se luminează de speranţă.

Cercetează-te bine pe tine însuţi. De ce singura ta speranţă este în făgăduinţa că Dumnezeu va arunca păcatele tale în adâncurile mării?

================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

2 Cronici 28

1. Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David.
2. A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,
3. a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
4. Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.
5. Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere.
6. Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
7. Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
8. Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fiii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.
9. Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri.
10. Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru?
11. Ascultaţi-mă, dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!”
12. Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire
13. şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.”
14. Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări.
15. Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.
16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei.
17. Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război.
18. Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo.
19. Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.
20. Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat.
21. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.
22. Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.
23. A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.
24. Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.
25. Şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.
26. Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.
27. Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO