Un om iertat, dar neiertător

Studiul 6 – Trimestrul II

Joi , 9 mai 2013

 

7. Citeşte Iona 4. Ce lecţii importante trebuia să înveţe Iona? Cum îşi manifestă el ipocrizia în această situaţie?

Iona 4

1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.

2. S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!

3. Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”

4. Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”

5. Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.

6. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete care s-a ridicat peste Iona ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

8. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”

9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

10. Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.

11. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!”

În capitolul 4, descoperim câteva lucruri la care nu ne-am aştepta din partea unui profet. Iona preferă să moară decât să accepte ca Dumnezeu să manifeste har şi milă faţă de Ninive. Când a fost scăpat de la moarte, s-a bucurat foarte mult (Iona 2:7-9), dar acum, când locuitorii cetăţii Ninive sunt iertaţi, preferă să moară (Ioan 4:2,3).

Iona 2

7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

8. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.

9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

Iona 4

2. S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!

3. Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”

Biblia aşază caracterul lui Dumnezeu în opoziţie cu caracterul lui Iona, afirmând că El nu doreşte moartea păcătosului (Ezechiel 33:11). Iona şi compatrioţii săi se bucuraseră de îndurarea lui Dumnezeu faţă de poporul Israel, dar ar fi vrut ca duşmanii lor să aibă parte numai de mânia Sa. În cartea lui Iona, această împietrire a inimii este mustrată aspru.

Ezechiel 33

11. Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”

8. Ce lecţii ne putem însuşi din greşelile lui Iona? Cum este afectată mărturia noastră de prejudecăţile pe care le nutrim?

Cartea lui Iona este într-adevăr, aşa cum s-a afirmat, un ghid despre cum să nu fii profet. Iona a fost un profet cu un spirit răzvrătit care inversase priorităţile. El nu şi-a putut controla dorinţa de răzbunare. Era îngust la minte şi mânios. În loc să se bucure de harul lui Dumnezeu faţă de Ninive, Iona, pentru că era egoist şi mândru, s-a supărat.

În ultima sa replică din carte, Iona îşi exprimă dorinţa de a muri (Iona 4:8,9). Dar ultimele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt o afirmare a harului Său nemăsurat, o afirmare a vieţii.

Iona 4

8. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”

9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

Cartea lui Iona are un final deschis. În ultimele versete, cititorului îi este adresată o întrebare importantă, la care autorul nu oferă răspuns: Schimbarea miraculoasă a atitudinii locuitorilor cetăţii Ninive a fost oare urmată de o schimbare radicală de caracter?

În istoria lui Iona există multe lucruri dificil de înţeles, cum ar fi, de exemplu, comportamentul lui. Totuşi lecţia cea mai clară pe care ea o transmite este aceea că harul şi iertarea lui Dumnezeu sunt mult mai mari decât harul şi iertarea omului. Ce putem face pentru a fi mai îndurători şi mai iertători cu cei care nu merită milă şi iertare?

=================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

2 Cronici 21

1. Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.

2. Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.

3. Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul născut.

4. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo câţiva din capii lui Israel.

5. Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim.

6. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.

7. Dar Domnul n-a voit să piardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da întotdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.

8. Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a pus un împărat.

9. Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor lor.

10. Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.

11. Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie şi a amăgit pe Iuda.

12. I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău, Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,

13. ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel; şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; –

14. iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău.

15. Iar pe tine te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.”

16. Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor, care sunt în vecinătatea etiopienilor.

17. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.

18. După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.

19. Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.

20. Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO