duminică, 7 aprilie 2013
0

Ca o turturică fără pricepere

Studiul 2 – Trimestrul II

Duminică , 7 aprilie 2013

 

1. Ce avertizare este dată în Osea 7:11,12? Ce principii de viaţă putem desprinde din aceste versete?

Osea 7

11. Ci Efraim a ajuns ca o turturică proastă, fără pricepere; ei cheamă Egiptul şi aleargă în Asiria.
12. Dar ori de câte ori se duc, Îmi voi întinde laţul peste ei, îi voi doborî ca pe păsările cerului; şi-i voi pedepsi cum le-am spus în adunarea lor.

Efraim era numele fiului mai mic al lui Iosif, copilul preferat al lui Iacov. Ulterior, numele de Efraim a ajuns să fie purtat de cea mai mare seminţie din Regatul de Nord şi desemna, uneori, întregul regat, la fel cum s-a întâmplat cu Iuda, nume care desemna Regatul de Sud. În versetele amintite mai sus, Israel este comparat cu o pasăre fără pricepere (compară cu Ieremia 5:21), care este o pradă uşoară pentru plasa vânătorului. În acest context, faptul că Israel conta pe ajutorul altor naţiuni era un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Ieremia 5

21. „Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi, şi n-aude!

Dar de ce? Pentru că alianţa cu puternicul Imperiu Asirian sau cu ambiţiosul Egipt presupunea ca Israel să recunoască supremaţia zeilor la care se închinau aceste două superputeri (vezi şi Isaia 52:4, Plângeri 5:1-6). Solicitarea sprijinului lor însemna, în mod automat, renunţarea la ajutorul oferit de Domnul. Era necesar ca ei să se întoarcă la Domnul, să se pocăiască, să asculte de poruncile Sale şi să scoată din mijlocul lor zeii falşi. Aceasta era unica lor speranţă şi nu alianţa cu păgânii.

Isaia 52

4. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Odinioară, poporul Meu s-a coborât să locuiască pentru o vreme în Egipt; apoi asirianul l-a asuprit fără temei.

Plangeri 5

1. Adu-ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
2. Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!
3. Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.
4. Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
5. Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă.
6. Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.

„Însăşi poziţia Palestinei o expunea la invazii din partea acestor două imperii antice. […] Marele trofeu pentru care se luptau aceste două imperii puternice era tocmai drumul comercial care făcea legătura între bazinul Nilului şi cel al Eufratului. Regatul lui Israel şi cel al lui Iuda erau prinse în acest conflict internaţional şi presate între cei doi rivali. În disperare, lipsit de încredere spirituală în Dumnezeul lui, Israel a apelat în mod nesăbuit mai întâi la primul şi apoi la celălalt pentru a primi un sprijin ce nu putea fi decât o capcană pentru bunăstarea lui naţională.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 4, p. 908

Este foarte tentant să apelăm la oameni atunci când avem probleme, în loc să-L căutăm pe Domnul. Este adevărat că Domnul poate lucra prin intermediul oamenilor ca răspuns la rugăciunile noastre. Ce măsuri de siguranţă putem lua pentru ca, atunci când ajungem în situaţii disperate şi avem nevoie de ajutor, să nu comitem aceeaşi greşeală ca Israel? Cum putem apela la oameni, dar fără să-I întoarcem spatele Domnului?

================================================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

1 Cronici 18

1. După aceea, David a bătut pe filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mâna filistenilor Gatul şi satele lui.
2. A bătut pe moabiţi, şi moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir.
3. David a bătut pe Hadarezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, când s-a dus să-şi aşeze stăpânirea peste râul Eufratului.
4. David i-a luat o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri şi n-a păstrat decât o sută de care.
5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de sirieni.
6. David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi sirienii au fost supuşi lui David şi i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.
7. Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadarezer şi le-a adus la Ierusalim.
8. David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stâlpii şi uneltele de aramă.
9. Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadarezer, împăratul Ţobei,
10. şi a trimis pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadarezer. A trimis de asemenea tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă.
11. Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni şi de la Amalec.
12. Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii de edomiţi.
13. A pus oşti de strajă în Edom, şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David pe oriunde mergea.
14. David a domnit peste tot Israelul şi făcea judecată şi dreptate tot poporului său.
15. Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;
16. Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt;
17. Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor; şi fiii lui David erau cei dintâi pe lângă împărat.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO