Creaţiunea în Geneza 2
Studiul 4
Duminica , 20 ianuarie 2013
1. Cum numeşte Geneza relatarea creării cerului şi a pământului? Geneza 2:4
Geneza 1–2:3 este prima descriere a modului în care Dumnezeu a creat lumea noastră. Ea stă la baza tuturor celorlalte adevăruri în care credem noi, creştinii.
Dar descrierea nu se încheie acolo. Începând cu Geneza 2:3 şi până la finalul capitolului, ne sunt oferite mai multe detalii legate în mod special de crearea lui Adam şi a Evei.
Prin urmare, versetul din Geneza 2:4 trebuie luat drept introducere la istoria detaliată a creării lui Adam şi a Evei, un act prezentat pe scurt în Geneza 1:26-29. Unii cercetători moderni susţin că între Geneza 1 şi 2 există o neconcordanţă, dar Moise şi ceilalţi scriitori biblici ar fi surprinşi să audă o astfel de interpretare. Dacă ar fi existat vreo neconcordanţă, Moise nu ar mai fi scris aceste episoade, cel puţin nu unul în continuarea celuilalt. Neconcordanţa nu există în text, ci doar în mintea celor care cred că ea există în text.
2. Citeşte Matei 19:4-6. Ce ne spun afirmaţiile Domnului Isus despre poziţia Sa faţă de adevărul istoric relatat în Geneza 1 şi 2?
Matei 19
4. Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5. şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? 6. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”Geneza 1
1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. 2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. 3. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.” 7. Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9. Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, 18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20. Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” 21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.” 23. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24. Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. 25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” 29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. 30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost. 31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.Geneza 2
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. 2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. 4. Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. 5. În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6. Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. 8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. 10. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. 12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. 13. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17. dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” 18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.” 24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. 25. Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.Ca răspuns la întrebarea fariseilor despre divorţ, Isus a citat din Geneza 1:27 şi 2:24, arătând astfel că, în viziunea Sa, ambele texte vorbesc despre unul şi acelaşi eveniment istoric: crearea lumii şi a omului. Mai e nevoie de un alt argument mai convingător care să arate că Geneza 1 şi 2 sunt două relatări concordante ale creaţiunii, o doctrină care constituie temelia existenţei noastre şi a scopului pentru care trăim? Noi nu am apărut la întâmplare pe această planetă, nu am apărut în urma unei fericite suprapuneri de condiţii favorabile; noi suntem fiinţe create după chipul lui Dumnezeu, iar relatarea creaţiunii din Geneza 1 şi 2 este revelaţia specială a lui Dumnezeu cu privire la originile noastre.
Citeşte Geneza 2. Cum ne ajută acest capitol să înţelegem mai bine ce înseamnă a fi om, a purta chipul lui Dumnezeu şi a beneficia de puterea de a alege liber?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
