Cine nu munceşte, nici să nu mănânce

Studiul 13

Miercuri , 26 septembrie 2012

4.Ce problemă deosebită exista în biserica din Tesalonic? 2 Tesaloniceni 3:9-12

2 Tesaloniceni 3

9. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.
10. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”
11. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.
12. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.

În aceste versete, Pavel aplică la o anumită situaţie învăţăturile pe care li le dăduse prin cuvânt şi faptă. Mai mulţi credincioşi trăiau în neorânduială (vers. 6,11). El a amintit problema în prima epistolă, iar aici o abordează cu tact (1 Tesaloniceni 4:11,12; 5:14). De data aceasta însă mustrările sale sunt mai aspre.

1 Tesaloniceni 4

11. Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.
12. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.

1 Tesaloniceni 5

14. Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

Ca apostol, Pavel ar fi putut să-i ceară bisericii un salariu, un adăpost şi hrană. Cu toate acestea, el a dat un exemplu personal, muncind „zi şi noapte” ca să nu fie o povară pentru ei (1 Tesaloniceni 2:9). Aceasta este o dovadă de dragoste. Dar, potrivit cu 2 Tesaloniceni 3:8, un alt motiv pentru care a muncit „zi şi noapte” a fost acela de a crea un model de creştin care se îngrijeşte, pe cât posibil, de propriile nevoi. Dacă nu le-ar fi dat acest exemplu, unii ar fi replicat că învăţătura lui nu era clară. Pe lângă exemplul personal, el le oferise şi sfaturi. În scurta perioadă în care s-a aflat în mijlocul lor, le-a lăsat ca învăţătură zicala: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tes. 3:10).

1 Tesaloniceni 2

9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 3

8. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.

2 Tesaloniceni 3

10. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”

În acest pasaj, Pavel nu critică eforturile credincioşilor de a-i ajuta pe cei în nevoie, pe cei care nu se pot întreţine singuri. De altfel, Isus Însuşi ne-a lăsat un exemplu impresionant de compasiune faţă de oamenii care, din diferite cauze, sunt neputincioşi sau singuri.

Pavel adresează aceste cuvinte unui grup de membri ai bisericii care aleseseră să lenevească. Ei nu lucrau nimic şi îi încurcau şi pe alţii (2 Tes. 3:11). La fel ca filosofii populari din lumea antică, ei preferau viaţa comodă, şi nu munca. Probabil că îşi petreceau timpul discutând despre subiecte teologice sau criticând comportamentul altora. Pavel îi sfătuieşteîn Domnul nostru Isus Hristos” să urmeze exemplul său şi să-şi câştige dreptul de a lua cuvântul prin faptul că îşi câştigă singuri existenţa (3:12).

2 Tesaloniceni 3

11. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.

Cât de interesant că atât de timpuriu în istoria bisericii Pavel a trebuit să se confrunte cu atât de multe probleme apărute printre membri! Ce ne spune aceasta (şi îndeosebi membrilor veniţi de curând la credinţă) vizavi de aşteptarea ca bisericile noastre să fie pline cu oameni sfinţi? Ce putem face personal pentru a exercita o influenţă pozitivă în biserica locală, în ciuda defectelor şi slăbiciunilor pe care le aveau?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO