Studiu suplimentar
Studiul 11
Vineri , 14 septembrie 2012
„Biblia este scrisă de oameni inspiraţi, dar nu constituie modul de gândire şi exprimare al lui Dumnezeu, ci al omului. Dumnezeu nu este reprezentat ca scriitor. Adesea, oamenii vor spune că o expresie sau alta nu pare să-I aparţină lui Dumnezeu. Totuşi, în Biblie, Dumnezeu nu S-a supus pe Sine verificării prin cuvinte, prin logică sau retorică. Scriitorii Bibliei au fost scribii lui Dumnezeu, nu instrumentul Său de scris. […]
Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii sunt inspiraţi. Inspiraţia nu acţionează asupra cuvintelor sau expresiilor omului, ci asupra omului însuşi, care, sub influenţa Duhului Sfânt, primeşte gânduri. Dar cuvintele primesc amprenta minţii omului. Gândirea divină este împărtăşită. Mintea şi voinţa divină sunt combinate cu mintea şi voinţa omului şi, prin urmare, cuvintele omului sunt cuvintele lui Dumnezeu” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, pag. 21
„Învăţătura pe care Pavel a trimis-o tesalonicenilor în prima sa epistolă cu privire la a doua venire a lui Hristos era în deplină armonie cu învăţătura sa de mai înainte. Totuşi cuvintele lui au fost înţelese greşit de unii fraţi tesaloniceni. […] În cea de-a doua epistolă, Pavel a căutat să le îndrepte interpretarea greşită cu privire la învăţătura sa şi să le prezinte adevărata sa poziţie.” – Idem, Faptele apostolilor, pag. 264
Întrebări pentru discuţie
1. Adevărul Scripturii se descoperă mai degrabă prin studiul intensiv cuvânt cu cuvânt sau prin temele mari pe care le putem observa prin citirea mai multor pasaje? Sau ambele îşi au rolul lor?
2. Reciteşte paragraful care arată cum acţionează inspiraţia. Cum ne ajută să înţelegem „elementul uman” care apare uneori în Biblie?
3. Gândul că Isus va reveni te înspăimântă sau te bucură? Ce îţi spune aceasta despre relaţia ta cu Dumnezeu sau/şi despre cât de mult cunoşti Evanghelia?
4. Încercările ne întăresc credinţa şi ne clădesc caracterul, dar ce îi poţi spune unui om care, din cauza încercărilor, este înverşunat, ursuz şi furios (adică nu îşi clădeşte caracterul) şi, mai mult, îşi pierde credinţa?
Rezumat: În primul capitol din 2 Tesaloniceni, Pavel îşi exprimă bucuria pentru faptul că tesalonicenii au rămas credincioşi în ciuda necazurilor prin care treceau. El îi încurajează arătând spre marea răsturnare de situaţii care va avea loc la revenirea Domnului Isus. Indiferent prin ce trecem acum, avem făgăduinţa că Dumnezeu va face dreptate.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
