Problema din Tesalonic

Studiul 8

Duminica , 19 august 2012

 

1. Citeşte 1 Tesaloniceni 4:13-18. Ce indicii găsim în text despre convingerile greşite care i-au făcut pe membrii din Tesalonic să sufere inutil?

1 Tesaloniceni 4

13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.

14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.

15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

În cadrul iudaismului din vremea lui Pavel, existau nenumărate concepţii despre timpul sfârşitului. Una dintre ele s-a strecurat şi în biserica din Tesalonic. Nu ştim cu exactitate în ce consta ea, dar se pare că era vorba despre concepţia că, deşi toţi credincioşii vor avea parte de  lumea viitoare, numai cei care aveau să fie în viaţă la sfârşit aveau să fie luaţi la cer. Cei care mureau înainte de sfârşitul lumii înviau, dar rămâneau pe pământ.

Aceasta însemna un dezavantaj serios pentru cei care mureau înainte de sfârşitul lumii. Dar însemna şi o separare între cei luaţi la cer şi cei lăsaţi pe pământ. Credincioşii care aveau să fie în viaţă la sfârşitul timpului aveau să fie luaţi la cer la a doua venire a lui Isus, dar aveau să se despartă de cei dragi ai lor care rămâneau pe pământ (vezi 1 Tesaloniceni 4:13,14).

Prin urmare, nu ne surprinde faptul că Pavel începe 1 Tesaloniceni 4:13-18 cu un comentariu despre lipsa de cunoştinţă a membrilor şi nu cu expresia „ştiţi foarte bine” pe care o întâlnim în alte locuri (1 Tesaloniceni 5:2) sau „ştiţi, în adevăr ...” (cap. 4:2). Existau unele lucruri importante despre profeţia cu privire la a doua venire pe care biserica nu le cunoştea şi mai existau unele lucruri de care trebuia să se dezveţe.

1 Tesaloniceni 5

2. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

Când ne gândim la profeţie, trebuie să nu uităm faptul că ea nu a fost dată pentru a ne satisface curiozitatea despre cum şi când se vor desfăşura evenimentele finale. Profeţia are un scop etic şi moral. Dumnezeu a lăsat-o pentru a ne învăţa cum să trăim. Ea are menirea de a ne da încurajare şi un sens în viaţă, mai ales când suferim şi suntem îndureraţi de pierderea celor dragi. Dacă sunt corect înţelese, profeţiile din Biblie au puterea de a ne schimba viaţa. Altfel spus, este important să crezi ca un adventist (adică să crezi profeţia biblică), dar şi mai important este să trăieşti ca un adventist.

Ce înseamnă „să trăieşti ca un adventist”? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul la această întrebare în cadrul Şcolii de Sabat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO