Bisericile din casele credincioşilor

Studiul 3

Joi , 19 iulie 2012

 

5. Ce au în comun Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15 şi Filimon 1:1,2?

Romani 16

5. Spuneţi sănătate şi bisericii care se adună în casa lor. – Spuneţi sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos.

1 Corinteni 16

19. Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.

Coloseni 4

15. Spuneţi sănătate fraţilor din Laodiceea şi lui Nimfa, şi bisericii din casa lui.

Filimon 1

1. Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
2. către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către biserica din casa ta:

În lumea romană existau două tipuri de locuinţe. Locuinţa celor bogaţi, numită domus, era o casă spaţioasă, pentru o singură familie, construită în jurul unei grădini. Aici se puteau întâlni între 30 şi 100 de oameni. Celălalt tip de locuinţă urbană purta numele de insulă, un fel de bloc în care la parter erau prăvălii şi ateliere cu faţa la stradă, iar la etaj, apartamente. Ea era destinată în principal celor care munceau. Într-un apartament sau într-un atelier se puteau aduna bisericile mai mici.

Aceste două tipuri de locuinţe puteau adăposti o familie extinsă – chiar două sau trei generaţii, angajaţii familiei, vizitatorii şi chiar sclavii. Dacă se convertea capul familiei, atunci toate celelalte persoane erau influenţate de decizia lui.

Locaţia ideală pentru o astfel de biserică de „familie” era centrul cetăţii. Prăvăliile şi atelierele anexate casei încurajau relaţiile cu artizanii, meşteşugarii, negustorii şi muncitorii care căutau de lucru. Probabil că Pavel şi-a desfăşurat lucrarea tocmai într-un astfel de mediu.

În unele zone ale lumii, oamenii se închină şi astăzi în casele credincioşilor, pentru că atât au la dispoziţie sau pentru că nu li se permite să aibă o biserică, singura lor opţiune rămânând aceea de a se aduna într-o casă particulară.

6. Citeşte Faptele 18:1-3. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem metoda de lucru a lui Pavel?

Fapte 18

1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.
2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Pavel provenea, probabil, din clasa înaltă din moment ce era cetăţean roman şi făcuse parte din elita evreiască. În acest caz, munca era pentru el un sacrificiu, dar şi un mijloc de identificare cu clasa muncitoare şi o cale de a intra în contact cu cei care o alcătuiau (vezi 1 Cor. 9:19-23).

1 Corinteni 9

19. Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;
21. cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.
22. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Cât de bine interacţionează biserica ta cu comunitatea în care se găseşte? Face ea parte din această comunitate, în sensul că se implică în viaţa ei, sau s-a izolat de pericolele lumii până într-acolo încât şi-a pierdut cu totul influenţa?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO