Povesteşte ce ţi s-a întâmplat

Studiul 1

Miercuri , 4 aprilie 2012

 

Aşa cum am văzut, cea mai convingătoare mărturie este împărtăşirea experienţei personale, adică să spunem ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi cum ne-a schimbat viaţa şi experienţa. De obicei, experienţa personală cuprinde trei părţi principale: prima este o scurtă trecere în revistă a vieţii credinciosului de dinainte de a-L primi pe Isus ca Mântuitor personal; partea a doua conţine descrierea modului în care L-a cunoscut pe Domnul; partea a treia este descrierea experienţei pe care a avut-o după cunoaşterea lui Isus.

5. Cuvântarea de apărare a lui Pavel înaintea consiliului din Ierusalim este, de fapt, o prezentare a experienţei personale. Ce subliniază el în fiecare dintre cele trei părţi ale experienţei lui? Faptele 22:2-21

a. vers. 3-5:
b. vers. 6-16:
c. vers. 17-21:

Fapte 22

2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

3. „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.

4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;

5. marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

8. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.”

9. Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

10. Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”

11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.

12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.

13. El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.

14. El mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui;

15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.

16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”

17. Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;

18. şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

19. Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine

20. şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”

21. Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”

Chiar dacă ai crescut într-o familie creştină şi nu ai avut o experienţă extraordinară a convertirii, cu siguranţă că a existat un moment special în care te-ai consacrat lui Isus Hristos. Gândeşte-te la acea experienţă şi notează câteva idei care să te ajute să-ţi prezinţi mărturia personală.

a. Viaţa mea înaintea de a-L cunoaşte pe Domnul Isus (sau înainte de a mă consacra Lui);

b. Cum L-am cunoscut pe Isus (sau ce m-a determinat să mă consacru Lui);

c. Viaţa mea după ce L-am primit pe Isus ca Mântuitor personal.

Mărturia personală nu trebuie să fie o autobiografie lungă şi detaliată, ci o metodă mai spontană decât evanghelizarea planificată de a spune ce ştim despre Isus. Creştinii ar trebui să fie capabili să dea o scurtă mărturie despre Isus oricând se iveşte ocazia. Putem da mărturie în tot felul de circumstanţe şi de momente neprevăzute: în timpul unei călătorii cu avionul sau într-o staţie de autobuz, în timpul unei scurte convorbiri telefonice. Oricând ar apărea ocazia, noi trebuie să fim pregătiţi şi dispuşi să spunem ce a făcut Domnul pentru noi, să prezentăm argumentele pe care ne bazăm convingerile şi speranţa pe care El ne-o oferă nouă şi tuturor oamenilor.

Gândeşte-te la deosebirea dintre destinul veşnic al celor pierduţi şi al celor mântuiţi, la deosebirea dintre moartea veşnică şi viaţa veşnică. Pe termen lung, ce altceva mai contează?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO