Marea luptă şi istoria

Studiul 9

Miercuri , 29 februarie 2012

 

Evenimentele istorice, oricât ar părea ele de haotice şi de scăpate de sub control, sunt determinate de nişte cauze. În spatele lor se află o intrigă, o dramă, o luptă dintre două principii radical diferite. Este vorba desigur despre marea luptă. Numai după ce cunoaştem fundalul pe care au loc evenimentele, putem începe să înţelegem istoria lumii şi sensul ei.

6. Cum ne ajută textele următoare să înţelegem istoria lumii? Apoc. 12:7-17; Iov 2:1,2; Is. 14:12-14; Gen. 3:15; Efes. 6:12; Rom. 16:20.

Apocalipsa 12

7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

11. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

12. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Iov 2

1. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.

2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Isaia 14

12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Geneza 3

15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Efeseni 6

12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Romani 16

20. Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin.

Satana este o fiinţă reală şi bătălia împotriva lui este reală. El a fost înfrânt la Golgota. Acolo a fost asigurată distrugerea lui pentru totdeauna.

„Cerul Îl privea cu durere şi surprindere pe Hristos atârnând pe cruce. […] Şi, cu toate acestea, se aflau acolo oameni făcuţi după chipul lui Dumnezeu, unindu-se pentru a zdrobi viaţa singurului Său Fiu. Ce privelişte pentru universul ceresc! […]

Satana a văzut că masca sa a fost smulsă. Guvernarea sa fusese descoperită înaintea îngerilor necăzuţi şi înaintea universului ceresc. El se descoperise ca ucigaş. Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se dezrădăcinase din simpatia fiinţelor cereşti. […] Ultima verigă a simpatiei dintre Satana şi lumea cerească a fost ruptă.” – Ibid.

De ce nu a fost Satana distrus chiar atunci?

„Nici chiar atunci îngerii n-au înţeles tot ce era cuprins în lupta aceea mare. Principiile în jurul cărora se dădea lupta trebuiau să fie mai bine lămurite. Şi, pentru binele omului, existenţa lui Satana trebuia să continue. Omul, ca şi îngerii, trebuie să vadă contrastul dintre Prinţul vieţii şi prinţul întunericului. El trebuie să aleagă cui vrea să slujească.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 761

Biblia şi Spiritul Profetic ne învaţă că evenimentele de pe pământ au legătură cu un conflict mai amplu, numit „marea luptă dintre Hristos şi Satana”. Lupta aceasta constituie fundalul pe care se desfăşoară toate evenimentele de pe pământ, atât cele din viaţa personală, cât şi cele din existenţa mai amplă a lumii. Vestea bună este că înfrângerea lui Satana a fost garantată prin jertfa de la cruce, că lupta aceasta se va sfârşi şi că, odată cu ea, vor dispărea şi durerea, suferinţa, violenţa, frica şi nesiguranţa de care este plină istoria lumii.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO