Omul – stăpân peste pământ
Studiul 8
Joi , 23 februarie 2012
8. Cine l-a făcut pe om stăpân peste pământ? Gen. 1:26,28
Geneza 1
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” 28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”În aceste două versete avem una dintre primele referiri ale Bibliei la modul în care trebuie să se raporteze omul la lumea creată. Citeşte-le cu atenţie şi cu multă rugăciune, studiindu-le în contextul grijii faţă de natură şi al problemelor legate de mediu. Apoi răspunde la următoarele întrebări:
a. Stăpânirea omului asupra pământului era totală sau nu?
b. Ce înseamnă a supune pământul şi a-l stăpâni? Ni se oferă în aceste versete autorizaţia de a abuza de natură şi de a o distruge?
c. Geneza 1:28 spune că omul trebuia să „umple” pământul. Cum înţelegem acest lucru în contextul modului de raportare a omului la pământ?
Omenirea a primit însărcinarea de a stăpâni pământul sub autoritatea şi îndrumarea Domnului. Faptul că aceste versete au fost date în lumea de dinaintea căderii în păcat, într-o lume fără păcat, moarte şi suferinţă, ne arată că a stăpâni pământul nu înseamnă a-l exploata în mod agresiv şi a-l devasta, întrucât astfel de lucruri nu s-ar fi întâmplat într-o lume fără păcat. Supunerea şi stăpânirea pământului nu presupuneau distrugerea lui.
Este adevărat că, de atunci încoace, s-au schimbat multe lucruri. Păcatul a intrat în lume, a avut loc potopul, pământul a fost blestemat (Gen. 3:17-19) şi s-a produs o degradare generală din cauza păcatului. În aceste versete nu este niciun argument în favoarea devastării şi distrugerii planetei, ci apare clar subliniată responsabilitatea omului de a avea grijă de ea, pentru că Dumnezeu a creat-o şi a făcut-o „foarte bună”.
Geneza 3
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. 19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
