Legea la Sinai
Studiul 6
Duminica , 5 februarie 2012
1. Citeşte câteva descrieri ale modului în care a fost dată Legea pe Sinai: Ex. 19:18,19; 20:18; Deut. 5:22 şi Evr. 12:21. De ce a fost evenimentul acesta atât de înfricoşător?
Exodul 19
18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. 19. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.Exodul 20
18. Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.Deuteronomul 5
22. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat.Evrei 12
21. Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”„Poporul Israel era copleşit de groază. Puterea înspăimântătoare a vorbirii lui Dumnezeu părea că întrece măsura pe care inimile tremurânde o puteau suporta. Căci, în timp ce li se prezenta marea Lege a dreptăţii lui Dumnezeu, ei şi-au dat seama, mai bine ca niciodată până atunci, cât de ofensator este caracterul păcatului şi vinovăţia lor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Ei s-au îndepărtat de munte plini de groază şi de respect.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 309, 310
Există un gând impresionant în citatul de mai sus: în timp ce le este înfăţişată Legea, israeliţii îşi dau seama „ca niciodată până atunci” cât de rău este păcatul şi cât de rea este vinovăţia lor în ochii lui Dumnezeu. De aceea, încă de când a fost făcut legământul lui Israel cu Dumnezeu, găsim o descoperire a Evangheliei în Lege. Legea nu a fost dată niciodată cu intenţia de a fi un mijloc de mântuire, nici măcar la Sinai; dimpotrivă, scopul ei era acela de a le arăta oamenilor că au nevoie de mântuire. A fost corect ca, după ce le-a fost dată Legea, să li se dea îndrumări pentru construirea Sanctuarului, care le descoperea Planul de Mântuire. Legea trebuia să le îndrepte atenţia spre jertfa de la cruce, spre nevoia lor după ispăşire şi răscumpărare. Aşadar, nu trebuie să ne mire faptul că au tremurat când au auzit Legea, întrucât ea le arăta cât de păcătoşi şi de decăzuti erau.
2. Ce ne spune Rom. 7:8-13 despre acest adevăr esenţial? Care este rolul Legii în viziunea lui Pavel? (Vezi şi Ps. 119:6.)
Romani 7
8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.Psalmii 119
6. Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale!Într-un anumit sens, Pavel descrie aici ceea ce Ellen White scrie că s-a întâmplat la Sinai. Nu Legea lui Dumnezeu era problema, ci păcătoşii care au călcat Legea. Pavel arată că Legea este strâns legată de Evanghelie, că ea ne arată cât de păcătoşi şi de decăzuţi suntem.
Citeşte Ex. 20:1-17. Tu tremuri când stai înaintea Legii? Te simţi condamnat de ea? Ce simţi atunci când o citeşti şi îţi compari faptele cu cerinţele ei?
Exodul 20
1. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: 2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. 12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13. Să nu ucizi. 14. Să nu preacurveşti. 15. Să nu furi. 16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
