Strigătul de pe cruce

Studiul 3

Joi , 19 ianuarie 2012

Trebuie să recunoaştem cu umilinţă că nimic din ceea ce am spune noi despre Dumnezeu nu va reuşi vreodată să-L explice, mai ales în ceea ce priveşte ispăşirea. Trebuie să evităm tentaţia de a reduce moartea lui Isus pe cruce la o simplă „ilustrare a dragostei neegoiste”. A fost necesar mai mult decât o „ilustrare a dragostei neegoiste” pentru a ne mântui. A fost necesar ca Dumnezeul nostru să îndure El Însuşi apăsarea deplină a mâniei Sale faţă de păcat.

10. Cum înţelegem strigătul lui Isus de pe cruce? Mat. 27:46. Ce a vrut El să spună şi de ce? Cum ne ajută strigătul acesta să înţelegem preţul care a trebuit să fie plătit pentru mântuirea noastră din păcat?

Matei 27

46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

„Şi acum, Domnul slavei era pe moarte, o jertfă de răscumpărare pentru neamul omenesc. […] Asupra Domnului Hristos, ca Înlocuitor şi Garant al nostru, a fost aşezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost aşezat în rândul celor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea Legii. […] Mântuitorul nu putea vedea prin porţile mormântului. […] El Se temea de faptul că păcatul era atât de neplăcut înaintea lui Dumnezeu, încât despărţirea Lor avea să fie veşnică. […] Sentimentul păcatului era acela care aducea mânia Tatălui asupra Sa, ca înlocuitor al omului, şi care făcea ca paharul pe care El l-a băut să fie atât de amar; aceasta a frânt inima Fiului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 752, 753

Isus înalţă această rugăciune către „Dumnezeu” şi nu către „Tatăl”, ca de obicei. Strigătele scoase de El pe cruce nu reprezintă un scenariu standard pe care El pare a-l îndeplini pentru a ne arăta că ne iubeşte. Dimpotrivă, Îl vedem aici pe Dumnezeu care Se dă pe Sine la moarte, pentru ca destinul nostru să nu fie determinat de moarte. Îl vedem aici pe Dumnezeu Însuşi, care suferă moartea de care noi putem fi scutiţi, moartea pe care, altminteri, păcatul ar aduce-o asupra noastră, a tuturor.

Trei Evanghelii consemnează faptul că Isus a strigat cu voce tare de pe cruce în momentul în care a murit. Aceste strigăte puternice sunt menţionate şi în Evrei 5:7: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte…”. Strigătul de abandonare al lui Isus este cel mai mişcător strigăt din Biblie. Nu există în nicio Evanghelie o declaraţie mai pătrunzătoare. În acest strigăt, întrezărim o mică parte din zbuciumul prin care Domnul Însuşi a fost dispus să treacă pentru a ne aduce mântuirea.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO