Studiul 12

Miercuri , 14 decembrie 2011


5. Cum defineşte Pavel „roada Duhului”? Gal. 5,22.23

Galateni 5

22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

6. În ce fel se reflectă ea în ascultarea de Cele Zece Porunci? Vezi şi Matei 5,21.22.27.28; 22,35-40.

Matei 5

21. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.”
22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
27. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”
28. Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

Matei 22

35. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36. „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37. Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Dragostea nu exclude păzirea Celor Zece Porunci; ele împreună ne arată cum să manifestăm dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri. Dragostea trece dincolo de litera Legii, dar, cu toate acestea, dragostea şi Legea nu se exclud reciproc. A spune că dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de semeni anulează poruncile Decalogului este tot atât de absurd ca a spune că iubirea faţă de natură anulează legea gravitaţiei!

De asemenea, spre deosebire de lista faptelor firii pământeşti, care conţine şaptesprezece vicii, lista roadei Duhului conţine nouă frumoase virtuţi. Cercetătorii consideră că aceste nouă virtuţi pot fi împărţite în grupe de câte trei, însă există multe opinii cu privire la semnificaţia fiecărei grupe. Unii consideră că împărţirea pe trei grupe ar fi o referire indirectă la Trinitate; alţii cred că aceste trei grupe de câte trei corespund celor trei relaţii fundamentale: relaţia cu Dumnezeu, relaţia cu semenii şi, în final, relaţia cu noi înşine. Alţii văd în această listă o enumerare a calităţilor lui Isus. Cu toate că fiecare dintre aceste interpretări are meritele ei, ideea cea mai importantă, care nu trebuie ignorată este aceea că dragostea ocupă primul loc în viaţa creştină.

Nu este întâmplător faptul că Pavel începe lista celor nouă virtuţi cu dragostea. El a subliniat deja, în vers. 6 şi 13, rolul central al dragostei în viaţa creştină şi o include şi în listele virtuţilor din alte epistole (2 Cor. 6,6; 1 Tim. 4,12; 6,11 şi 2 Tim. 2,22). În timp ce toate celelalte virtuţi apar şi în surse necreştine, dragostea este o particularitate a creştinului. Aşadar, dragostea nu trebuie considerată o virtute între toate celelalte, ci virtutea esenţială a creştinului, cheia tuturor celorlalte virtuţi. Dragostea este cel mai important rod al Duhului (1 Cor. 13,13; Rom. 5,5); ea ar trebui să caracterizeze viaţa şi atitudinile fiecărui creştin (Ioan 13,34.35), chiar dacă
uneori e greu să o manifestăm.

2 Corinteni 6

6. prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,

1 Timotei 4

12. Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

1 Timotei 6

11. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

2 Timotei 2

22. Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

1 Corinteni 13

13. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Romani 5

5. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Ioan 13

34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

De câtă renunţare la sine este nevoie pentru a manifesta dragoste? Poţi iubi fără să dai dovadă de renunţare la sine? Ce ne învaţă Isus despre dragoste şi despre renunţarea la sine?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO