Umblaţi cârmuiţi de Duhul

Studiul 12

Duminica , 11 decembrie 2011

1. Ce legătură există între „a umbla cârmuiţi de Duhul” şi a trăi viaţa de credinţă? Gal. 5,16, vezi şi Deut. 13,4.5; Rom. 13,13; Efes. 4,1.17; Col. 1,10.

Galateni 5

16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Deuteronomul 13

4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

5. Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului Dumnezeului vostru care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată de la calea în care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

Romani 13

13. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

Efeseni 4

1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,

17. Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor,

Coloseni 1

10. pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,

„Umblarea” este o figură de stil preluată din Vechiul Testament, care se referă la modul în care trebuie să se comporte omul. Fiind evreu, Pavel apelează des la această figură de stil în epistolele sale pentru a înfăţişa conduita specifică vieţii creştine. De asemenea, întrebuinţarea ei este, probabil, legată de primul nume dat bisericii primare. Înainte să primească numele de creştini (Fapte 11,26), urmaşii lui Isus erau cunoscuţi sub numele de cei care urmează „Calea” (Ioan 14,6; Fapte 22,4; 24,14).

Fapte 11

26. şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

Ioan 14

6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Fapte 22

4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;

Fapte 24

14. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci

Prin urmare, la începuturile lui, creştinismul nu era doar un set de convingeri teologice care Îl aveau în centru pe Isus, ci era şi o „cale” pe care credincioşii trebuiau să „umble”, un mod de a trăi.

2. Ce deosebire există între termenul „a umbla” din scrierile lui Pavel şi „a umbla” din Vechiul Testament? Compară Ex. 16,4; Lev. 18,4; Ier. 44,23 cu Gal. 5,16.25; Rom. 8,4.

Exodul 16

4. Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

Leviticul 18

4. Să împliniţi poruncile Mele şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Ieremia 44

23. Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului şi n-aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.”

Galateni 5

16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

25. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Romani 8

4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

În Vechiul Testament, comportamentul nu era numit „umblare prin Duhul”, ci mai degrabă „umblare după Lege”. Halakhah este termenul juridic folosit de evrei, care desemnează regulile şi orânduielile găsite în Lege, dar şi în tradiţiile rabinice ale strămoşilor lor. Cuvântul halakhah este tradus de obicei prin „legea evreiască”, dar el provine, de fapt, din cuvântul ebraic „a umbla” şi are sensul literal de „mod de a merge”.

Îndemnul de a „umbla cârmuiţi de Duhul” nu se opune ascultării de Lege. Pavel nu propune ca adepţii creştinismului să ducă o viaţă de încălcare a Legii. După cum s-a afirmat deja, el nu este împotriva Legii sau a ascultării de ea. El este împotriva modului legalist de raportare la Lege. Ascultarea autentică pe care Dumnezeu o aşteaptă nu se va realiza niciodată prin impunerile venite din exterior, ci prin motivaţia interioară oferită prin Duhul (Gal. 5,18).

Galateni 5

18. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

Ce experienţe ai avut până acum în ceea ce priveşte „umblarea” sub călăuzirea Duhului Sfânt? Cum e posibilă o astfel de experienţă? Ce obiceiuri din viaţa ta te împiedică să ai o astfel de umblare cu Domnul?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO