Lupta creştinului
Studiul 12
Luni , 12 decembrie 2011
3. Despre ce conflict vorbeşte Pavel în continuare? Gal. 5,17; vezi şi Rom. 7,14-24. Ai cunoscut realitatea crudă şi dureroasă descrisă prin aceste cuvinte?
Galateni 5
17. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.Romani 7
14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. 15. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. 16. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. 17. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. 19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! 20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; 23. dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. 24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?Lupta descrisă aici de Pavel nu este o luptă specifică fiecărei fiinţe omeneşti; ea se referă mai exact la lupta care se dă în sufletul creştinului. Dat fiind faptul că oamenii ascultă de când se nasc de firea pământească (Rom. 8,7), numai după naşterea din nou prin Duhul izbucneşte adevăratul conflict spiritual (Ioan 3,6). Aceasta nu înseamnă că în sufletul necreştinilor nu există niciodată conflicte de ordin moral. Există în mod categoric. Însă chiar şi aceste conflicte sunt, în final, rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Totuşi, lupta creştinului dobândeşte o nouă dimensiune, deoarece în credincios există două firi care se împotrivesc una alteia: firea pământească şi firea duhovnicească.
Romani 8
7. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.Ioan 3
6. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.De-a lungul istoriei, creştinii au tânjit să fie eliberaţi din acest conflict. Unii au încercat să-i pună capăt prin retragerea din societate, iar alţii au ajuns la concluzia că firea păcătoasă poate fi eradicată printr-un act al harului divin. Ambele concepţii sunt greşite. Este adevărat că, prin puterea Duhului, noi putem supune poftele firii pământeşti, însă conflictul va continua sub alte forme, până când vom primi un trup nou la revenirea Domnului. Retragerea din societate nu ne ajută, fiindcă purtăm lupta aceasta cu noi oriunde mergem şi o vom purta până la moarte sau până va reveni Isus.
Când scrie că lupta interioară îi împiedică pe creştini să facă tot ce vor, Pavel vrea să arate cât de intens este acest conflict. Noi avem două firi (două naturi) şi, de aceea, ne aflăm simultan pe două fronturi de luptă. Partea spirituală din noi tânjeşte după lucrurile spirituale şi detestă firea pământească. Dar partea păcătoasă din noi tânjeşte după lucrurile firii pământeşti şi se împotriveşte lucrurilor spirituale. Mintea omului convertit este prea slabă pentru a se opune singură firii pământeşti şi, de aceea, singura noastră speranţă de a ne supune firea pământească este aceea de a lua zilnic decizia de a fi de partea Duhului Sfânt şi de a ne împotrivi eului nostru păcătos. Acesta este motivul pentru care Pavel insistă să alegem să umblăm conduşi de Duhul.
Pornind de la experienţa ta legată de lupta dintre aceste două firi, ce sfat i-ai oferi unui creştin care se străduieşte să înţeleagă acest conflict permanent cu eul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
